Iată-ne la Predeal! Tata îşi aruncă gemînd rucsacul greu din spate, mama îşi aranjează în oglindă părul, mamaie numără bagajele, tataie îşi aprinde o ţigară, eu trag în piept, cu nesaţ, aerul proaspăt de munte. O minune! Este prima oară cînd vin la munte!
Tata ne zice să pornim, sînt singurul care-l aprob, mama mai are treabă cu oglinda, mamaie numără în continuare bagajele, tataie îşi aprinde o nouă ţigară. Tata lasă cu greu rucsacul din spate, atunci mama termină cu oglinda, mamaie cu bagajele, tataie cu ţigara şi... pornim. Tata, în urmă, oftează, dar nu-i nimic, ne ajunge din urmă.
Urcăm optimişti. Tata zice că la cabana „Trei brazi". Mama zice că mai bine cu banii cheltuiţi cumpăram ceva pentru casă. Mamaie începe să plîngă. Tata întreabă ce-a apucat-o. Mamaie răspunde că nu ştie unde a rămas tataie. Tata zice că probabil la gară, lasă rucsacul jos şi o ia la vale spre gară. Mama îşi scoase oglinda, bunica începe să numere, eu admir peisajul.
După două ore în care mama îşi aranjase tot ce trebuia aranjat în oglinda aia, iar mamaie adormise numărînd bagajele, apare tataie şi ne întreabă unde-i tata. Mama îi răspunde că s-a dus să-l caute în gară şi că ar trebui să fie mai serios la vîrsta lui. Mamaie se trezeşte şi i se aruncă în braţe. Cad amîndoi şi se aud multă vreme rostogolindu-se la vale.
Mama ţipă şi-mi zice să mă duc după tata, dar să n-o las singură. Iată că vine tata vizibil obosit. Întreabă unde-i mamaie. Eu îi arăt că în jos, la vale. Tata o ia din loc. Mama plînge în continuare. Apare tataie care ne întreabă dacă n-am văzut-o pe mamaie. Mama îi zice că nu, iar ea îi spune că tata o caută jos în vale. Tataie nu mai aşteaptă alte lămuriri şi o ia în jos. Apare tata cu mamaie în spate. Slăbise rău săracu’ tata. Ne aşezăm. Deodată ţipă mamaie: unde-i tataie?! Tata începe să plîngă şi-şi muşcă mustaţa. Mama îşi scoate oglinda şi se aranjează, mamaie plînge încet.
Iată-l pe tataie că apare din susul potecii şi ne spune că la cabană este nuntă şi că-i închisă pentru turişti. Tata înjură, mama roşeşte, bunica suspină în braţele lui tataie care-şi aprinde o ţigară, eu admir peisajul...
(Perpetuum comic ’83, pag. 44)
