— Nu, cu soţia.
— Întrebam dacă mergeţi cu Rapidul de Bucureşti...
— Rapidul e de Bucureşti? Eu credeam că e de Craiova. De la Electroputere...
— Sînteţi un om glumeţ.
— Aş, pasiunea mea e sportul.
— Glumeţ şi simpatic.
— Eu simpatic? Da’ de unde! Sînt gestionar la un chioşc de răcoritoare.
— Am vrut să spun că aveţi haz.
— Nu, am o vilă cu etaj şi două garaje.
— Din ce?
— Din piatră şi beton.
— Întrebam, din ce bani?
— De-o sută, de douăzeci şi cinci...
— Aveţi un farmec personal, irezistibil.
— Şi un Opel Record.
— Spiritul dv., debordant, mă depăşeşte. Pe dv., nu?
— Deloc! 60 în oraş, 80 pe şosea, rar o iau razna...
— Aşteptaţi, cumva, trenul?
— Nu. Aştept „controlul".
— Aveţi un fel ciudat de-a răspunde.
— Parcă răspund eu? Gestiunea o are altcineva în primire.
— Cine?
— Casiera, nevastă-mea.
— Asta-i foarte trist.
— Să nu fim pesimişti. Am aflat că tipul pe care îl aştept e un inspector cumsecade. Un fraier, cum s-ar zice.
— Nu cred.
— De unde ştiţi?
— Aşa spun cei care mă cunosc...
(Perpetuum comic ’82, pag. 111)
