Echerului - triunghiular - i s-a-ntîmplat
Să se dorească, într-o zi, pătrat.
A cercetat, a studiat şi-a tot gîndit
Cum să-i ajungă vîrfu-n infinit...
Dar socotind, cu calcule, o mie,
Un elev cu noţiuni de geometrie
Îi rupse „infinitul"... Ce abuz!
Lăsînd echeru-ntr-un triunghi obtuz...
Ştia elevul, ţîncul cel de şcoală,
Că şi-n echer există o morală?
Nu!... El ştia doar verbu-adevărat
Că un triunghi nu poate fi... pătrat.
(Perpetuum comic ’82, pag. 67)