(Inedit)
În lume-s binevoitori
Ce-ndată se înduioşează,
De fiinţa ta se ataşează
Ca trandafirii urcători.
Ei totdeauna-s înţelepţi
Te caută la tine-acasă
Să-ţi facă viaţa mai frumoasă
Cînd nu gîndeşti, cînd nu te-aştepţi.
„Îţi fac! Îţi dau!" declară grav,
Solemn, sau tandru, sau suav
Şi-i vezi cum îi cuprinde mila.
Te-ar ajuta chiar şi cu sila...
Dar te ajută, vezi matale.
Numai cu corzile vocale.
(Perpetuum comic ’82, pag. 241)