Pe muntele cel de cer
Urcă păsări, apoi pier.
Pe muntele cel de Lună
Urc-o pasăre nebună
Făr’ să-i pese că o tună.
Pe muntele cel de soare
Cîntă o privighetoare
Şi nu-i pasă că o doare.
2
Veni pădurea la mine
Ca să vadă ce mai fac
N-o lăsai să stea în prag
Ci, copac lîngă copac
Stătu la masa de fag
Şi pe urm’o am culcat
Într-un dulce de-arin pat...
(Cad scîntei acuma, cad
Din cel uscat lemn de brad)
3
El suav îmi face semn
De după un geam de lemn!
(Perpetuum comic ’82, pag. 170)
