Natura a produs laborios.
În ani, precum se ştie, milioane.
A dezvoltat, a şlefuit, a scos.
Rar şi-a permis, zîmbind, şi niscai toane,
Acele glume, curiozităţi
Din cadrul Teleenciclopediei...
Te uiţi la forma micii vietăţi
şi mult te miri, în general, că vie-i...
Cum de-a scăpat severei, mari selecţii?
Oricît se cască ochii - tot nu cred.
În zoorama ultimei colecţii
Ei bine, faceţi loc unui biped.
Un exemplar rarissim. Dar există.
O glumă a naturii. Dar cam tristă.
2
Nu vă ghidaţi după analogii.
Nu-l credeţi rudă cu ornitorincul.
Eroare! Aşadar, punctul pe i:
Singur pe lume e căznitorincul.
Nu ziceţi „ca schelet ar fi la fel..."
şi nici „în genul proxim..." N-o să meargă!
Descrierea? Lăsaţi-l chiar pe el
Să se prezinte, cu o tuşă largă.
Veţi constata... Ba, nu veţi constata.
A vrea să-l urmăreşti, mai mare cazna.
Nu e gîndirea mea, nu-i nici a ta.
La un macaz genetic - o ia razna.
Pătrundeţi, deci, sub fruntea sa de zinc.
La ce gîndeşte un căznitorinc?
3
Sînt multe de prisos în ăst ţinut.
Poftim: oglinda. Lux de ipochimeni!
Nu mă interesează dacă-s slut.
Chiar dacă sînt, să nu mi-o spună nimeni.
Cu ce drept ea, o sticlă mai cu moţ,
Bîrfeşte ce-au compus mama şi tata?!
N-am farmec, eu? Oglinda e un hoţ,
O iau din cui, o pun sub tălpi, trosc, gata!
Am complicaţii cu un eleşteu...
Cu ochiul unui cal... mă rog, răsfrîngeri
În suprafeţe lucii. Asta-s eu?!
I-ar urîţi, bandiţii, şi pe îngeri!
Tot ce sticleşte tre’ să stea sub crep.
Nu-i simplu, sigur. Totuşi, ia să-ncep...
4
Resping, apoi, pretenţia să-mi port
Ca pe lumina ochilor - unealta.
Nu-mi implantez un corp străin şi mort
Pe după nas, de-o parte şi de alta!
„Brăţară de-aur, meseria?" N-am.
E primitiv: bărbat purtînd brăţară...
Îi şi văd, goi, pe ritmul de tam-tam,
Ce dans exotic, ce fierbinte ţară...!
Mîndria unui lucru cum se cade?
Efortul rotunjirii? Le imit.
Disting şi în nimic mai multe grade.
Mai e - pînă să zac desăvîrşit.
Nu mi-aţi citit anunţul? „Caut rablă".
Iau lecţii de rugină de la tablă.
5
Se duc la teatru fraerii, se duc.
Alt moft afurisit. Rîsul şi plînsul.
A rîs, a plîns un autor năuc;
Şi? D-aia să mă iau eu după dînsul?!
Cum, să mă las, încolo-ncoace, tras?
Păi ce, atunci, îmi mai rămîne propriu?
De-aş vrea tîrît de-o forţă să mă las,
Aş fierbe mac, m-aş îmbăta cu opiu.
Petrec cu mine. Nu mă plictisesc.
Buricul, din opt unghiuri mi-l contemplu
Şi-i desenez, în jur, un arabesc.
Mai bun ca mine nu cunosc exemplu.
La naiba mîzgălicii, măscăricii!
Spectacolul sînt eu. Şi-mi dau delicii.
6
Tic-tac-uri! Cronometre! Manometre!
De cînd te naşti şi pînă cînd închei!
Nimic mai inutil. Zi-i unei pietre
De diferenţa dintre cinci şi trei...
Mă simt etern. Ca piatra. Nu-mi lipseşte
Mişcarea nu ştiu cărui ac ocult
Ca să-mi separe, contabiliceşte,
Un pui de somn de somnul meu adult.
Cum nu-s o păsărică, eu nu sufăr
Hipnoza unui şarpe cu cadran.
Eu, aparatul îl arunc în cufăr.
Eu, dacă vreau, din lună fac un an.
Poftit la masă de căznitorinci,
Totuna-i cînd mă duc. La trei. La cinci.
7
Dar munţii ăia! dar îndemnul: „suie-i"!
Păi ce cîştig eu, neică, dacă-i sui?
Sînt alte lucruri colosale. Nu ei.
Pfui, prea-s la îndemîna orişicui...
Mai bine să-mi dau drumul tot la vale.
Acesta-i, da, un autentic drum
Generator de energii; o cale
S-acumulez mai mult decît consum.
Îmi fac din gravitaţie amică,
În sfera Terra, propulsat, pătrund,
Şi-astfel rostogolirea mă ridică
Spre vîrful, dintre toate, mai profund.
E piscul invers. E un antipisc
Şi ţin să-l cuceresc, cu orice risc.
8
Stop. Cum s-ar zice, am închis citatul.
Căznitorincul piere în desiş...
De-am căuta în lungul şi în latul
Pămîntul, i-am da de ascunziş?
Migrează? Hibernează? Cum şi cît?
Cînd se împerechează? Ce mănîncă?
Noi, deocamdată, ştim numai atît.
În rest sînt taine nepătrunse încă.
Etimologic, însă, cel puţin,
O desluşire tot e cu putinţă.
Cu referiri la nume, mulţi susţin
Că strania, oh, strania fiinţă
S-a fost ivit, cu chin şi greutate,
Prin sfincterul naturii constipate.
(Perpetuum comic ’82, pag. 90)
