Anecdoteca VI (pc82)

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989.
CONFUZIE

        La o petrecere, un tînăr, puţin ameţit, se apropie de o fată şi îşi petrece braţul pe după mijlocul ei.
        — Cum îndrăzneşti? îl repede ea furioasă.
        — Scuzaţi! Am crezut că sînteţi sora mea.
        — Dar sînt sora ta!

EXAMEN

        — Şi acum, ultima întrebare. Care este deosebirea...?
        — Deosebirea dintre ce şi ce? întreabă concurentul.
        — Regret, dar n-am voie să vă ajut. Aveţi zece secunde de gîndire...

TEHNICA MODERNĂ

        — Ce s-a întîmplat cu fiul tău? Nu l-am văzut de mult.
        — A căzut pradă progresului ştiinţei.
        — Razele Roentgen?
        — Nu. Amprentele digitale!


REPLICĂ
        — Doamnă, după cîte văd, mă trataţi ca pe un om de nimic!
        — Nicidecum. Eu nu judec oamenii după prima impresie...

CONTROVERSĂ

        — Din actele aflate la dosar rezultă că aţi accidentat în ultima săptămînă, cu maşina, patru pietoni.
        — Trei!
        — Aici, în acte, scrie că patru.
        — Numai trei, jur! Pe unul l-am lovit, însă, de două ori...

SCUZĂ

        Mătuşa: Ce notă a luat Ionel la istorie?
        Mama: Foarte proastă, dar n-a fost vina lui. Profesorul i-a pus întrebări despre întîmplări care s-au petrecut înainte ca bietul băiat să se fi născut!

ÎNAINTE DE DECOLARE


        Un mecanic pregătea avionul pentru zborul dintre California şi Haway. Înainte de a se urca în carlingă, pilotul întreabă:
        — Ei, cum merge treaba? Ne mai temem de ceva, acum?
        — Da, de rechini.


CURAJ

        — Cum de aţi avut curaj, cu statura dv. atît de mică, să va faceţi îmblînzitor de lei?
        — Foarte simplu: nu le trezesc apetitul!

LA TRIBUNAL

        Judecătorul către inculpat:
        — Jură că vei spune adevărul şi numai adevărul!
        — Nu, nu jur!
        — Îţi atrag atenţia că pentru mărturie falsă capeţi doi ani de închisoare.
        — Ştiu. Dar dacă spun adevărul capăt zece ani.

CONCEDIERE

        Într-un club din Londra două femei foarte frumoase se prezintă reciproc:
        — Sînt soţia domnului Brown.
        — Iar eu sînt secretara lui.
        — Ai fost, draga mea. Ai fost...

(Perpetuum comic ’82, pag. 214)

Persoane interesate