SATIRĂ POPULARĂ AMERICANĂ
George şi-a cumpărat o pisică, plătind pe ea 300 de dolari, o sumă infimă, dacă luăm în seamă faptul că pisica vorbea. Ajunsă la noua sa locuinţă, Matilda — acesta era numele pisicii — îi adresă lui George primele cuvinte:
— Unde voi locui?
Acesta o duse în camera anume pregătită, din timp:
— Asta va fi casa ta.
— Acoperişul e departe?
— Un salt şi ai ajuns... Ţi-e foame?
— De lup!
George îi spuse că nu i-a putut pregăti carne de lup, dar are lapte, smîntînă şi salam de cea mai bună calitate.
— Şoareci, ai? îl întrebă Matilda.
— N-am. Însă aş putea face rost de cîţiva...
— Bine. Îmi spăl lăbuţele şi cobor la masă.
După masă, George îi spune Matildei că a invitat, pentru ziua următoare, cîţiva prieteni, ca să le-o prezinte. Se vor face şi rămăşaguri. În consecinţă îi atrase atenţia să nu vorbească decît după ce se vor stabili cotele pariurilor. Pisica zîmbi pe sub mustăţi şi, după ce îşi făcu siesta pe acoperiş, coborî şi adormi, în timp ce George se legăna într-o plăcută insomnie.
A doua zi sosiră invitaţii chemaţi să admire straniul fenomen. Cînd auziră că pisica vorbeşte, oferiră zece procente la unu că pisica, în afară de mieunat, nu va scoate nici un cuvinţel.
— Bine, spuse George, o să vă convingeţi singuri. Ce părere ai, Matilda?
— Aşa o cheamă? întrebă unul dintre invitaţi.
— Să ne confirme ea, interveni un altul.
Pisica îi privi plictisită un timp, apoi începu să toarcă.
— Vorbeşte, vă asigur că vorbeşte! strigă George. Matilda ia spune tu cum te cheamă, cîţi ani ai... de ce taci?
— Ai mai pomenit tu pisică să vorbescă? îl ironiză un invitat.
Şi avea dreptate: pisica tăcea şi torcea.
În final se ajunse la concluzia că George nu era în toate minţile, dacă a putut încheia un asemenea pariu absurd. Îi luară banii şi conveniră să-i dea revanşa peste o săptămînă, asta numai dacă George se încăpăţîna să-şi susţină inepţia. Ba, mai mult, i-au propus o cotă de 100 la unu, aşa, ca să se vadă că sînt oameni de afaceri.
După ce plecară invitaţii, George se adresă pisicii:
— Pisică proastă ce eşti! M-ai făcut să pierd o mulţime de bani, m-ai făcut de rîs!
— Prost eşti tu! replică Matilda. Săptămînă viitoare voi vorbi şi atunci vei primi o cotă de zece ori mai mare!
Traducere de Aristide Mircea
(Perpetuum comic ’83, pag. 62)
George şi-a cumpărat o pisică, plătind pe ea 300 de dolari, o sumă infimă, dacă luăm în seamă faptul că pisica vorbea. Ajunsă la noua sa locuinţă, Matilda — acesta era numele pisicii — îi adresă lui George primele cuvinte:
— Unde voi locui?
Acesta o duse în camera anume pregătită, din timp:
— Asta va fi casa ta.
— Acoperişul e departe?
— Un salt şi ai ajuns... Ţi-e foame?
— De lup!
George îi spuse că nu i-a putut pregăti carne de lup, dar are lapte, smîntînă şi salam de cea mai bună calitate.
— Şoareci, ai? îl întrebă Matilda.
— N-am. Însă aş putea face rost de cîţiva...
— Bine. Îmi spăl lăbuţele şi cobor la masă.
După masă, George îi spune Matildei că a invitat, pentru ziua următoare, cîţiva prieteni, ca să le-o prezinte. Se vor face şi rămăşaguri. În consecinţă îi atrase atenţia să nu vorbească decît după ce se vor stabili cotele pariurilor. Pisica zîmbi pe sub mustăţi şi, după ce îşi făcu siesta pe acoperiş, coborî şi adormi, în timp ce George se legăna într-o plăcută insomnie.
A doua zi sosiră invitaţii chemaţi să admire straniul fenomen. Cînd auziră că pisica vorbeşte, oferiră zece procente la unu că pisica, în afară de mieunat, nu va scoate nici un cuvinţel.
— Bine, spuse George, o să vă convingeţi singuri. Ce părere ai, Matilda?
— Aşa o cheamă? întrebă unul dintre invitaţi.
— Să ne confirme ea, interveni un altul.
Pisica îi privi plictisită un timp, apoi începu să toarcă.
— Vorbeşte, vă asigur că vorbeşte! strigă George. Matilda ia spune tu cum te cheamă, cîţi ani ai... de ce taci?
— Ai mai pomenit tu pisică să vorbescă? îl ironiză un invitat.
Şi avea dreptate: pisica tăcea şi torcea.
În final se ajunse la concluzia că George nu era în toate minţile, dacă a putut încheia un asemenea pariu absurd. Îi luară banii şi conveniră să-i dea revanşa peste o săptămînă, asta numai dacă George se încăpăţîna să-şi susţină inepţia. Ba, mai mult, i-au propus o cotă de 100 la unu, aşa, ca să se vadă că sînt oameni de afaceri.
După ce plecară invitaţii, George se adresă pisicii:
— Pisică proastă ce eşti! M-ai făcut să pierd o mulţime de bani, m-ai făcut de rîs!
— Prost eşti tu! replică Matilda. Săptămînă viitoare voi vorbi şi atunci vei primi o cotă de zece ori mai mare!
Traducere de Aristide Mircea
(Perpetuum comic ’83, pag. 62)