Caricatura şi-a făcut apariţia în publicistica românească mai întîi sub formă protestatară. Un început semnificativ poate fi socotit desenul publicat de ziarele timpului care consemnează momentul cînd revoluţionarii bucureşteni ard în piaţa publică Arhondologia. În perioadele următoare, începînd din anul 1859, cînd a apărut prima noastră revistă de umor — „Ţînţarul" — şi apoi: „Spiriduş", „Păcală", „Satyrul", „Aghiuţă", „Ghimpele" (am menţionat pe cele mai de seamă), caricatura a început să îmbrăţişeze toate formele: de protest împotriva relei orînduiri sociale; de „agrement", prin ironizarea „amicală" a unor personalităţi; de haz pur şi simplu, pentru delectarea cititorilor. Pînă în ultimul deceniu al secolului trecut şi-au arătat măiestria artistică, în caricatură, numeroşi colaboratori ai revistelor umoristice, dar nici unul nu s-a impus ca săgin poată fi menţionat în antologia de specialitate. Primul caricaturist care s-a aşezat în fruntea pleiadei de mai tîrziu, a fost Constantin Jiquidi, ale cărui creaţii le întîlnim în presa umoristică şi în broşuri, după 1884. Curînd îl urmează un alt maestru al genului — N. Petrescu-Găină. În secolul nostru s-au afirmat zeci şi zeci de caricaturişti, din creaţiile cărora reproducem, pe „categorii", imaginile care urmează. Fără a face o clasificare pe „ranguri şi întîietăţi, reproducerile le luăm din revistele umoristice mai cunoscute, din perioada 1891-1945, unde găsim semnături prestigioase: Iser, Ary Murnu, A. Dragoş, I. Anestin, Şirato, Neagu-Rădulescu, I. Sava, Victor Ion Popa, Sell, Henri Ginsberg.
Scriitori văzuţi de caricaturişti
Dintre caricaturile „glumeţe”, cele reprezentînd pe marii scriitori ai timpului au preocupat cu precădere pe desenatori. Reproducem, din revistele apărute între anii 1888—1930, pe cele mai reprezentative.
„Instantanee” medicale
Un caricaturist de talent — Henry Ginsberg — a ţinut să lase posterităţii figurile, glumeţ „desfigurate”, ale marilor medici din perioada celui de-al treilea deceniu al secolului nostru. Reproducem cîteva.
Politice nepoliticoase
O lecţie de anatomie politico-ţărănească
„Furnicături” şi „Veselii”
„Furnica” şi „Veselia” au fost cele mai bune reviste de umor în perioada 1891-1920. Apoi au apărut alte reviste, care dacă nu le-au întrecut, cel puţin le-au egalat în valoare. „Veselia” a apărut între anii 1891-1947 (record absolut de „vîrstă” pentru revistele noastre de umor), iar „Furnica”, din 1904 pînă în 1937.
Antinaziste şi antirăzboinice
(Perpetuum comic ’83, pag. 64)
Scriitori văzuţi de caricaturişti
Dintre caricaturile „glumeţe”, cele reprezentînd pe marii scriitori ai timpului au preocupat cu precădere pe desenatori. Reproducem, din revistele apărute între anii 1888—1930, pe cele mai reprezentative.
„Instantanee” medicale
Un caricaturist de talent — Henry Ginsberg — a ţinut să lase posterităţii figurile, glumeţ „desfigurate”, ale marilor medici din perioada celui de-al treilea deceniu al secolului nostru. Reproducem cîteva.
Politice nepoliticoase
O lecţie de anatomie politico-ţărănească
„Furnicături” şi „Veselii”
„Furnica” şi „Veselia” au fost cele mai bune reviste de umor în perioada 1891-1920. Apoi au apărut alte reviste, care dacă nu le-au întrecut, cel puţin le-au egalat în valoare. „Veselia” a apărut între anii 1891-1947 (record absolut de „vîrstă” pentru revistele noastre de umor), iar „Furnica”, din 1904 pînă în 1937.
Antinaziste şi antirăzboinice
(Perpetuum comic ’83, pag. 64)