Catalog
Un catalog cu fişe de insecte
N-a apărut în nici o editură
Etichetate-n clasica măsură
Şi conservate-n rimele corecte.
Eu vă prezint iluzii circumspecte
Căci fiece măruntă creatură
E o frîntură ruptă din natură,
Întruchipînd virtuţi dar şi defecte.
Iar dacă cititorule, asameni
Insectele de-aici, cu niscai oameni,
E treaba ta, să ştii că te priveşte.
În armonia ultimei terţine,
Deschide catalogul şi citeşte:
Şi cine ştie, poate-ţi prinde bine!
Gărgăunul
Ne umblă-n cap, zmintitul gărgăune
Coleric, demagog şi zgomotos,
Cerîndu-ne să-l luăm în serios
Deşi-i lipsit de orice raţiune.
Zăludul, devenit contagios,
Dintr-un copac gîndacilor le spune
Că după socoteala lui, nebun e
Acela ce se crede sănătos.
De la o vreme, enunţînd păreri,
Comunicate în mai multe seri
La cîteva concerte şi la teatru,
Pe gîze, în eroare le-a indus
Şi trei furnici scrîntite, l-au propus
Peste grădină, medic psihiatru!
Păianjenul
De pe un gard vecin, de lîngă casă,
Vrea să ne fure florile din tindă.
Bujorul nostru sacru să îl prindă
În pînza-i samavolnică şi deasă
Iar după asta, hoţul, să pretindă
Că totuşi, crinii l-au chemat la masă,
Să ia o crizantemă de mireasă
Şi plasa peste flori să o întindă.
Păianjenul, setos după putere,
Veninul vrînd, să-l schimbe pentru miere,
Peste zaplaz, la pîndă se aşează.
Dar între timp, albinele surori
Din dragoste de greieri şi de flori
Sînt lîngă stupi, atente. Şi veghează!
Gărgăriţa
E horoscopul magic ce împarte
În clipa ce din palmă îşi ia zborul,
La toţi cei din grădină, viitorul
În visul dintre dragoste şi moarte.
Unui tăune, ştiutor de carte
I-a prevestit, în zbor direct, amorul
Spre o răgace, ce tînjea de dorul
Unei iubiri eterne, de departe...
Cu aripile pline de inele,
Ea zboară însetată către stele
Să-şi caute, la rîndul ei, destinul.
...Îndurerată, cînd spre flori, pogoară
Îşi ştie soarta tragică şi chinul
Că va rămîne, veci de veci, fecioară.
(Perpetuum comic ’83, pag. 204)
Un catalog cu fişe de insecte
N-a apărut în nici o editură
Etichetate-n clasica măsură
Şi conservate-n rimele corecte.
Eu vă prezint iluzii circumspecte
Căci fiece măruntă creatură
E o frîntură ruptă din natură,
Întruchipînd virtuţi dar şi defecte.
Iar dacă cititorule, asameni
Insectele de-aici, cu niscai oameni,
E treaba ta, să ştii că te priveşte.
În armonia ultimei terţine,
Deschide catalogul şi citeşte:
Şi cine ştie, poate-ţi prinde bine!
Gărgăunul
Ne umblă-n cap, zmintitul gărgăune
Coleric, demagog şi zgomotos,
Cerîndu-ne să-l luăm în serios
Deşi-i lipsit de orice raţiune.
Zăludul, devenit contagios,
Dintr-un copac gîndacilor le spune
Că după socoteala lui, nebun e
Acela ce se crede sănătos.
De la o vreme, enunţînd păreri,
Comunicate în mai multe seri
La cîteva concerte şi la teatru,
Pe gîze, în eroare le-a indus
Şi trei furnici scrîntite, l-au propus
Peste grădină, medic psihiatru!
Păianjenul
De pe un gard vecin, de lîngă casă,
Vrea să ne fure florile din tindă.
Bujorul nostru sacru să îl prindă
În pînza-i samavolnică şi deasă
Iar după asta, hoţul, să pretindă
Că totuşi, crinii l-au chemat la masă,
Să ia o crizantemă de mireasă
Şi plasa peste flori să o întindă.
Păianjenul, setos după putere,
Veninul vrînd, să-l schimbe pentru miere,
Peste zaplaz, la pîndă se aşează.
Dar între timp, albinele surori
Din dragoste de greieri şi de flori
Sînt lîngă stupi, atente. Şi veghează!
Gărgăriţa
E horoscopul magic ce împarte
În clipa ce din palmă îşi ia zborul,
La toţi cei din grădină, viitorul
În visul dintre dragoste şi moarte.
Unui tăune, ştiutor de carte
I-a prevestit, în zbor direct, amorul
Spre o răgace, ce tînjea de dorul
Unei iubiri eterne, de departe...
Cu aripile pline de inele,
Ea zboară însetată către stele
Să-şi caute, la rîndul ei, destinul.
...Îndurerată, cînd spre flori, pogoară
Îşi ştie soarta tragică şi chinul
Că va rămîne, veci de veci, fecioară.
(Perpetuum comic ’83, pag. 204)