Adaptare de MIRCEA TRIFU
Comunitate
Sărmanul suflet, cît ar fi de bun,
Cu trupul are un stomac comun
Bucurie
Probabil că din Turnul Babel
S-a anunţat printr-o misiva.
Nu Cain l-a ucis pe Abel,
Ci dimpotrivă.
Despre draci
Draci făr-de copite s-or mai naşte-o mie,
N-aveţi nici o grijă: cereri doar să fie!
Dar uneori
Dar uneori - deşi e titular
Şi idolul mai fuge din altar
Despre mituri
Sînt şi mituri
Prinse-n nituri.
Despre sfinţenie
Cine-şi doreşte statutul de sfînt
Dă cu aproapele lui de pămînt!
Despre suflet
Nemuritor o fi, e-adevărat,
Dar fără trup rămîne nemişcat.
Frumosul
Ce multe din temple-s divine
Doar cînd se transformă-n ruine!
Necesitatea
Fiece credinţă nu dă curs mîniei
Pînă nu-şi ridică stîlpul infamiei.
Şi-n urmă
Cînd vreau să-mi întreb conştiinţa
Răspunsul e sprijin ideii
Că prima se naşte credinţa
Şi-n urmă se caută zeii.
Unui mistic
Spre cele sfinte-l mînă datoria,
Dar după gulaş linge farfuria.
Tristă
Anatema-i un cumplit
Şi real motiv de spaimă.
Dacă cel afurisit
Nu cîştigă nici o faimă.
Treabă cinstită
Ne vinde fericirea-n cer
Şi-i om ajuns, bogat, prosper;
Clienţii ce i-au decedat
Au fost cuminţi: n-au reclamat.
XXX
Cerşind în poartă, la Mitropolie,
Şi mîna o întinzi mai cu mîndrie.
XXX
Deşi pare cu mirare
Undeva s-ar fi decis:
Zeii de-s în sărbătoare,
Templul să rămînă-nchis.
(Perpetuum comic ’85, pag. 213)
Comunitate
Sărmanul suflet, cît ar fi de bun,
Cu trupul are un stomac comun
Bucurie
Probabil că din Turnul Babel
S-a anunţat printr-o misiva.
Nu Cain l-a ucis pe Abel,
Ci dimpotrivă.
Despre draci
Draci făr-de copite s-or mai naşte-o mie,
N-aveţi nici o grijă: cereri doar să fie!
Dar uneori
Dar uneori - deşi e titular
Şi idolul mai fuge din altar
Despre mituri
Sînt şi mituri
Prinse-n nituri.
Despre sfinţenie
Cine-şi doreşte statutul de sfînt
Dă cu aproapele lui de pămînt!
Despre suflet
Nemuritor o fi, e-adevărat,
Dar fără trup rămîne nemişcat.
Frumosul
Ce multe din temple-s divine
Doar cînd se transformă-n ruine!
Necesitatea
Fiece credinţă nu dă curs mîniei
Pînă nu-şi ridică stîlpul infamiei.
Şi-n urmă
Cînd vreau să-mi întreb conştiinţa
Răspunsul e sprijin ideii
Că prima se naşte credinţa
Şi-n urmă se caută zeii.
Unui mistic
Spre cele sfinte-l mînă datoria,
Dar după gulaş linge farfuria.
Tristă
Anatema-i un cumplit
Şi real motiv de spaimă.
Dacă cel afurisit
Nu cîştigă nici o faimă.
Treabă cinstită
Ne vinde fericirea-n cer
Şi-i om ajuns, bogat, prosper;
Clienţii ce i-au decedat
Au fost cuminţi: n-au reclamat.
XXX
Cerşind în poartă, la Mitropolie,
Şi mîna o întinzi mai cu mîndrie.
XXX
Deşi pare cu mirare
Undeva s-ar fi decis:
Zeii de-s în sărbătoare,
Templul să rămînă-nchis.
(Perpetuum comic ’85, pag. 213)