De la o vreme

lui MIHU DRAGOMIR
(Inedit)

De la o vreme dai cu coasa-n noi
Rărindu-ne, cumătră uricioasă;
Ai vrea să mă găseşti bolind pe-acasă,
Dar n-avem vreme de murit - şi-apoi,

Cunoaştem altă cîrmă mai frumoasă,
Mai tînără şi mai mlădie-n boi
Privind genis cu ochii amîndoi –
Ea - viaţa - să murim nici că ne lasă...

Pe urmă, treburile noastre-n toi
Nu le-am lăsa nici morţi (sau poate-ai vrea să
Le-acoperi tu c-un fleac de muşuroi?...)

Vezi-ţi de nas şi umblă sănătoasă!
Cumătră moarte, nu-mi căta război,
că pentru tine n-avem loc la masă.

(Perpetuum comic ’83, pag. 87)

Vezi toată postarea

Maestrului

(Inedit)
„Sosietatea care va să zică..."

Să rîzi de tine - iată o morală
Pe care omul nostru n-o prea-nghite;
Să rîzi de altul - asta se admite...
Dar dreapta ta oglindă nu se-nşeală:

Trec măştile frumos sulimenite,
Noi ne hlizim şi-aplaudăm în sală
Şi nu ne dăm o clipă socoteală
Că-s pe măsura noastră potrivite.

Şi dacă - nu pe sfori, după cortină,
Se joacă-a ta comedie, ci-n noi -,
Oglinda ta, maestre, e de vină,

Oglinda ta care ne vede goi...
Stă-n faţa noastră dreapta ei lumină
Ca biciul judecăţii de apoi!

(Perpetuum comic ’87, pag. 86)

Vezi toată postarea