omul ţipa cît îl ţinea gura
nu vedeţi oameni buni, nu vedeţi
că mi-am scrîntit claviatura
implora pe felcerul Fane şi pe asistentă
nu mai ezitaţi, puneţi şareta la cal
e tîrziu şi e grav şi e chiar problematic
să fugim ambii trei la spital
ce poem al durerii, ce palidă dramă
la noi în comună neştiut se scria
pe claviatura scrîntită a toamnei
vîntul de seară nebun cum cînta!
(Perpetuum comic ’89, pag. 66)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu