Laissez-moi, să mă lăsaţi să mă duc
pe o cărare ameţind de vară
s-au tras prea repede obloanele de fier
ora închiderii ne-mpuşcă iară.
Cît vin a mai rămas, e un mister
de mîngîiat cu nara şi cuvîntul
un chelner alb, o pasăre de pradă
îmi spune că la plată-mi este rîndul
dar laissez-moi, ce gest de prinţ aveam
ultimii bani punîndu-i pe tejghea
les jeux sont faites, nimica nu mai cade
decît prea ameţită, umbra mea.
(Perpetuum comic ’89, pag. 66)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu