Cum ar trebui să scriu pentru ca fiecare propoziţie să fie în spiritul zilei de azi şi chiar al celei de mîine, cînd scrierea mea fiind publicată nu voi mai putea reface nimic din ea (asta ar cere cel puţin puteri de prooroc)? Cum să fac ca şi la întrebarea „Cît e ceasul?" să dau un răspuns pozitiv? Este necesar, fără îndoială, un curaj continuu, trebuie să ai putere de a te lua de piept cu alţii ca şi de a-i demasca — şi toate acestea în spiritul timpului!
Eu, ştiţi, de mult intenţionez să trimit o SCRISOARE REDACŢIEI cu scopul de a contribui şi eu, însă... pînă acum nu mi-a reuşit. De aceea, anunţaţi-mă dacă merge să scriu aşa, ca în exemplul de mai jos, iar eu am să alcătuiesc apoi, în numele dumneavoastră, o SCRISOARE REDACŢIEI în acest mod (dacă e bun), ca să nu avem probleme, nici dumneavoastră nici eu.
Exemplu:
„Acum cîtva timp, a apărut un fenomen care e! El, fără îndoială, o să, însă acestui fapt trebuie să ne! La aceasta au reacţionat deja toţi cei care sînt, şi cu această ocazie au spus că, au declarat fără îndoială că e vorba de, şi că or să se străduiască să nu mai apară aşa ceva sau ceva asemănător! E clar că aici e vorba, ori ce s-ar spune, de, aşa încît n-ar trebui, în aşa măsură, să ne! De toate acestea nu trebuie să ne îndoim nici o clipă, doar dacă sau în măsura în care, dar şi în acest caz se poate spune ce e necesar, însă e mai bine să sperăm că nu vom fi siliţi să!
Deoarece: ne stăruie încă în memorie cînd a, şi asta ar trebui tuturora să le fie! În societate, însă, mai întîlnim şi ceea ce, iar toate acestea se, pe de-asupra, consideră ca fiind! Astfel de exemple sînt fără îndoială, însă din fericire nu sînt prea dese, mai ales la cei care. Cînd ne gîndim la toate acestea, e greu să ne eliberăm de sentimentul de, dar schimbările arată tendinţa spre! Cu toate acestea, putem considera că, ceea ce nu înseamnă că nu e absolut obligatoriu să ne sprijinim pe, pentru că aceasta e una dintre cele mai sigure metode de a, chiar dacă nu e vorba de, ci numai, ca în acest caz, despre.
Deci: chiar dacă ne aflăm în, noi oricum o să ne, iar aici nu avem nevoie de nişte, ci soluţia se află în, ceea ce ar trebui să fie clar chiar şi pentru!"
E bine? Se poate, mmm? Lucrurile sînt clare, se simte ideea de bază, iar textul e, cu toate acestea, eliberat de elementele periculoase aşa cum sînt numitele „aluzii", adică faptele nefolositoare care pot numai să atragă Consecinţe, înţelegeţi, eu sînt devotat cu trup şi suflet lucrurilor pozitive, însă, cu toate acestea, nu-mi reuşeşte mereu să vărs lacrimi în faţa fiecărei comunităţi locale, iar asta mi s-ar putea imputa tocmai pentru a sublinia însăşi lipsa de devotament sau mai ştiu eu ce, ceea ce nu mi-ar fi chiar plăcut. De aceea, prefer să nu fac (aluzii); textul provoacă probleme numai atunci cînd i se (adaugă faptele nefolositoare), pentru că şi aşa ele s-ar adăuga numai cu ajutorul iscusitelor (metode ca „unii sînt vinovaţi", „sînt cunoscuţi cei răspunzători"). Ei? Să continui? Credeţi că nu...?
În româneşte de VERONICA ZAVU
(Perpetuum comic ’85, pag. 250)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu