— Intră, Ikram, făcu directorul, întinzîndu-mi mina. Ei, cum stai cu sănătatea?
— Mulţumesc, bine, răspunsei eu oftînd în sinea mea şi aşteptînd săpuneala.
— Soţia ce-ţi mai face?
— Mulţumesc, bine şi ea.
— Copiii, sănătoşi?
— Mulţumesc, da, aleargă, fac năzbîtii...
— Şi părinţii, la fel, bine, sănătoşi?
— Mulţumesc, bine, sănătoşi.
— Şi acasă, cu treburile, cu gospodăria, cum merge?
— Mulţumesc, totul e-n ordine.
— Cum te-ai odihnit ieri? Ţi-ai împrospătat forţele, ca să spun aşa?
— Mulţumesc, le-am împrospătat.
— Şi restul rudelor, la fel, sănătoase?
— Sănătoase, sănătoase, mulţumesc.
— Şi tu, ce mai zici, cum te mai simţi?
— Foarte bine, mulţumesc, foarte bine...
— Şi altfel...
— Mulţumesc, mulţumesc, tot bine, şi, nemaiputîndu-mă abţine, începui la rîndul meu:
— Şi dumneavoastră cum mai staţi cu sănătatea, tovarăşe director?
— Bine, mulţumesc, răspunse şeful, înclinîndu-şi capul.
— Şi soţia?
— Şi ea e bine, mulţumesc.
— Şi copiii?
— Şi ei, slavă Domnului.
— Şi restul rudelor, toate bine, sănătoase?
— Da, da, sănătoase şi ele.
— Şi fiul, cum o mai duce cu facultatea?
— N-a intrat, se posomorî şeful.
Mă cam fîstîcii, dar îmi revenii pe dată:
— Şi acasă, toate-s în regulă?
— În regulă, mulţumesc.
— Ă-ă-ă-...
Căzui pe gînduri. Ce să-l mai întreb?
Directorul aşteptă politicos cîteva secunde, apoi mi se adresă, morocănos:
— Uite de ce te-am chemat, Ikram. Azi ai întîrziat. Şi nu se poate. Avem plan, avem producţie, şi tu ai întîrziat o jumătate de oră. Ce s-a întîmplat?
Îmi lăsai umilit privirile în pămînt. Cum era să-i spun că de dimineaţă mă întîlnisem pe coridor cu Alim, de la secţia vecină, şi că trebuise să mă salut şi cu el...
În româneşte de DENISA FEJES
(Perpetuum comic ’87, pag. 248)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu