Pescuitul

        A: Fiecare avem cîte un hobby.
        B: Adevărat, fiecare cu al lui.
        A: Noi, spre exemplu, toţi vecinii, avem o dragoste comună.
        B: Care anume?
        A: Tuturor ne place pescuitul. În fiecare duminică vezi mulţi dintre vecini întorcîndu-se de la pescuit. Într-o familie nevasta a devenit geloasă şi i-a spus soţului ei: „Ascultă, tăticul lui Eggsy".
        B: Dar ce-nseamnă tăticul lui Eggsy?
        A: Aşa i se adresează ea după numele copilului lor. „Ascultă, tăticul lui Eggsy, în fiecare duminică fratele mai mare şi cel de-al doilea merg la pescuit. Familia din aripa asta are budincă de peşte, iar cea din casa din spate peşte prăjit. De ce n-am avea noi o ciorbă de peşte? Nu ştii pescui?" Soţul ei nu-i pescar, dar îi bun de gură. „Ce vrei să spui cu pescuitul? De obicei nu-mi bat capul cu pescuitul, deoarece s-ar putea să prind tot peştele din lac". „Atunci de ce nu mergi?" „Bine, dacă vrei, am să-mi cumpăr undiţă". Aşa că-şi cumpără undiţă, una mare, cu cîrlig uriaş, şi-i spune nevestei „Adu-mi un sac, te rog".
        B: La ce-i trebuie sacul?
        A: Să pună peştele-n el. Sîmbătă seara-i spune nevestei: „Mama lui Eggsy, fă-mi o clătită dulce".
        B: Pentru ce vrea clătita?
        A: Vrea s-o ia s-o mănînce a doua zi, urmează să lipsească toată ziua. În dimineaţa următoare, cu undiţa pe umăr, cu sacul sub braţ, el pleacă. „Mama lui Eggsy, plec la pescuit, pregăteşte totul pentru gătitul peştelui, cînd mă-ntorc să-l aruncăm doar în tigaie".
        B: Pare destul de-ncrezător.
        A: Pleacă şi lipseşte toată ziua. Se-ntoarce la căderea nopţii.

        B: Cît peşte a prins?
        A: Nici unul. De-ndată ce s-apropie de uşă, nevasta-l întreabă: „Ce-ai prins, tatăl lui Eggsy?" „Nenorocul, imediat ce-am început, un cîrd de copii a trecut înot, a murdărit apa şi-a alungat peştii. Tehnica mea de pescuit e superbă, dar cum să fi pescuit cu copiii ce se bălăceau. Dac-aş fi folosit undiţa, mai degrabă aş fi prins unul din ei în loc de peşte. Oricum, nu contează, n-am prins grămada de peşte, dar o să prind săptămîna viitoare".
        B: Peştele umblă-n grămezi?
        A: Săptămîna viitoare îi spune soţiei: „Mama lui Eggsy, fă-mi două clătite, mîine merg la pescuit".
        B: Acum vrea două clătite.
        A: Deci pleacă iar dimineaţa următoare, cu undiţa pe umăr. Se-ntoarce seara, nici măcar cu un peşte. Îndată ce intră pe uşă, nevasta-l întreabă: „Cît peşte ai prins?" „Nenorocul! A fost vînt, un vînt groaznic." „Nu se poate! Cum au prins ceilalţi fraţi?" „Neşansa mea! Am pescuit în acelaşi lac, pe partea lor n-a fost vînt, dar pe partea mea s-a stîrnit o furtună îngrozitoare".
        B: Ce vînt îi ăsta? Poate un vîrtej.
        A: „Nu-i nimic, voi prinde, o grămadă săptămîna viitoare". În sîmbăta aceea el a zis: „Fă-mi trei clătite, te rog". Soţia nu s-a putut abţine să nu rîdă. În timp ce pregăteşte aluatul, spune: „Eşti drăguţ. Nu prinzi nici un peşte, dar îţi creşte mereu pofta de mîncare". A doua zi pleacă, stă toată ziua, dar nu prinde nimic. Cum ţine la prestigiu, ce să facă decît să meargă la piaţă. În timp ce rătăcea prin piaţă, unul din pescari îl priveşte şi se întreabă ce face el aici cu undiţa. Individul are un bazin cu peşti mici toţi de aceeaşi mărime. „Cît ceri pe peşte, domnule?" „Treizeci şi cinci de pen, pe jin". „Dă-mi 4 jin, te rog". Negustorul cîntăreşte şi-ntreabă „Ajung 4 jin? Vezi cît de exactă-i măsura!" „Mai dă-mi unul de noroc", spune omul, iar negustorul mai pune unul pe cîntar. De-ndată ce ajunge pe uliţa lui, el strigă: „Am ajuns, adu-mi o vadră mare pentru peşte".
        B: De ce striga?
        A: Să- audă vecinii. Nevasta aduce vadra, iar el toarnă peştele. „Îi vezi? Toţi sînt vii şi săltăreţi". Atunci vine o vecină, o femeie-n vîrstă, să se uite. „Deci, te-ai întors de la pescuit. Să vedem. Dumnezeule, peştii ăştia sînt toţi de aceeaşi mărime". „Adevărat, asta zic şi eu tehnică. Dacă nu sînt de-aceeaşi mărime îi arunc iar în lac". Bătrîna se uită ceva mai de-aproape la peşti şi-ncepe să devină suspicioasă.
        B: De ce?
        A: Ei bine, peştii prinşi şi cei cumpăraţi diferă destul de mult. Dacă i-ai prins, diferă toţi. Or peştii pe care i-a cumpărat el, erau toţi de aceeaşi mărime şi toţi crapi. „Nu cumva, din întîmplare, ai cumpărat peştii ăştia?" El se supără de-a binelea. „Cum adică să-i cumpăr? Cînd cei din preajmă prind peşti, ei sînt din lac, iar cînd ei sînt ai mei spui că i-am cumpărat! Ascultă, mătuşă, sîntem vecini de mult şi nu ne-am certat niciodată. Fii atentă ce vorbeşti. O să mă-nfurii. Dacă am să fac o criză va fi din vina ta." Soţia lui intervine ca să-l liniştească. „Mătuşă dragă", spune ea, „el a prins singur peştele şi a prins destul de mult. Trebuie să fie vreo doi jin". Cînd aude asta, el explodează „Cum adică doi jin? Sînt 4 jin şi mi-a mai dat el unul de noroc!".

În româneşte de DAN BRUDAŞCU

(Perpetuum comic ’87, pag. 224)