N-aveţi nevoie de un telefon?

        — Bună ziua.
        — Bună...
        — Am venit să vă instalăm telefonul.
        — Mie? Dar de ce?
        — Cum puteţi pune o asemenea întrebare? În primul rînd deoarece sînt foarte mulţi care doresc să-şi instaleze telefon.
        — Bine, numai că eu nu am depus nici o cerere.
        — Bineînţeles, fiindcă ştiaţi că în următorii cinci ani nu aveţi nici o şansă şi n-aţi vrut să vă faceţi nervi inutil. Noi vă instalăm telefonul pe loc.
        — Nu este cazul.

        — Trebuie! Aţi cîştigat, de fapt, concursul la tragerea la sorţi privind noii abonaţi telefonici. Am ales dintre cetăţenii pe cei potenţial interesaţi şi pe aceştia i-am adăugat la cei optsprezece mii de înscrişi. Apoi, am tras la sorţi o mie două sute de cetăţeni pentru instalarea rapidă a telefonului.
        — Nu vă supăraţi că vă întreb, dar cine-mi garantează că tocmai eu am fost printre cei fericiţi? Ştiţi, eu nu doresc să frustrez pe nimeni şi...
        — Văd că sînteţi cinstit şi că meritaţi într-adevăr premiul. Nu trebuie să fiţi îngrijorat, corectitudinea tragerii la sorţi a fost supravegheată de un controlor şi de un notar de stat. Poftiţi, vă prezentăm lista cîştigătorilor.

        — Bine, bine, acum vă cred...
        — Aşa, putem începe. Hai, Jozo, vino-ncoa cu bormaşina! Şi strigă-l pe Fero să taie o bucată de sîrmăl
        — Aşteptaţi! Un moment! Dar pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă doresc acest telefon!
        — Nu vă supăraţi, alţii ar sări în sus de bucurie, ar da şi un bacşiş, iar dumneata? Jozo, adu bormaşina aia şi haveza.
        — Nu, nu, nu vă deranjaţi... vă fac cinste, numai să-mi lăsaţi locuinţa-n pace!
        — Nu primim nici un fel de mită! Vrem să ne facem datoria cinstit.
        — Să procedăm aşa: dumneavoastră îmi lăsaţi telefonul ca şi cum l-aţi fi instalat, eu îl aşez pe măsuţă... vă ospătez, eventual vă dau şi un bacşiş!
        — Jozo, Jozo, aşteaptă cu haveza aia. Dar putem să ne bazăm că veţi îndeplini toate promisiunile?
        — Drept cine mă luaţi? Eventual pun şi o vorbă bună... Poftiţi, poftiţi şi serviţi!
        — Jozo, lasă totul afară! Strigă-l şi pe Fero. Hai băieţi, să ne facem datoria de oaspeţi! Drept să vă spun, aţi făcut foarte bine că ne-aţi refuzat. Noi nu avem prea mult la inimă aceste trageri la sorţi: primesc totul gratuit şi nici nu oferă nimic! Ce să facem cu ei? Cel puţin le „aranjăm" casa! Nu-i aşa, Jozo? El este mare specialist în de-al-de-astea!

        — Vă cred!
        — Ca să nu vă mai reţinem, noi plecăm, mulţumim pentru trataţie.
        — La revedere!
        — Aoleo, era să uit: bacşişul acela!
        — Aha, scuzaţi-mă! Poftim!
        — Dar, chiar, la ce v-ar folosi telefonul, dacă nu e conectat?
        — Ce... ce ştiu eu?... cred...
        — Ştiţi ceva? Daţi-mi-l înapoi! Cel puţin ne ajutaţi să ne îndeplinim planul la economisirea de materiale!

În româneşte de RODICA-ZOE POPA

(Perpetuum comic ’87, pag. 221)