Curiozitatea

        De cîteva zile m-a tot chinuit tuşea şi gripa, îngrijorat, tata m-a dus grabnic la medic.
        Şi cum stăteam la rînd în sala de aşteptare, zărim în faţa noastră o doamnă solidă ce dezlega de zor cuvinte încrucişate. Totul în jur era curat şi mirosea a medicamente.
        Ne-am aruncat privirea pe afişele de pe pereţi. Unele înfăţişau boli interesante, altele recomandau să se bea lapte în loc de vodcă. În timp ce admirasem aproape jumătate din ele, doamna cea zdravănă şi-a întrerupt activitatea adresîndu-se spre noi brusc.
        — Cum îi spune celui mai mare afluent din dreapta Odrei? Din cinci litere, cu terminaţia „ta". Tata s-a înviorat deodată.
        — Warta, bineînţeles, îi răspunde prompt.
        Doamna s-a uitat pe careu, şi-apoi la tata.
        — Aşa-i, a afirmat cu recunoştinţă. Probabil că sînteţi un mare dezlegător de cuvinte încrucişate?
        — Da — s-a prefăcut el.
        Doamna cea zdravănă s-a bucurat din plin.
        — Se vede de la o poştă, a afirmat ea. Eu dezleg cuvinte încrucişate numai de cinci ani, dar am făcut unele progrese. Preocuparea aceasta îţi lărgeşte foarte mult orizontul şi îţi dezvoltă şi inteligenţa. Îţi îmbogăţeşte, totodată, cunoştinţele despre lume şi societate.

        Noi am dat numai din cap.
        — Mă mai obligă, în plus, să acţionez pe toate planurile, pentru a-mi satisface curiozitatea, a adăugat ea. Ard de nerăbdare să cunosc totul. Dacă nu ştiu vreun cuvînt, imediat mă duc la specialişti. Tot pentru o consultaţie de acest gen am venit şi-aici. Sînt sigură că medicul ştie sinonimul pentru tabletă...
        După ce s-a gîndit puţin, tata a întrebat:
        — Nu-i vorba de caşetă?
        Doamna cea zdravănă s-a uitat pe ziar şi s-a îmbujorat la faţă de bucurie.
        — Sigur că da! — a strigat bucuroasă. Se potriveşte exact. Poate ştiţi cum li se mai spune supraveghetorilor din închisori?
        Tata a rămas surprins:
        — Cu regret, a răspuns, n-am avut plăcerea să cunosc mai îndeaproape asemenea tipi.
        Doamna n-a rămas deloc surprinsă.
        — Nu-i nimic, ne-a declarat. O să-i întreb la faţa locului.
        A împăturit ziarul, i-a mulţumit tatei, după care a ieşit din sala de aşteptare a policlinicii. Am condus-o cu privirea. Ne-a plăcut curiozitatea pe care o manifesta pentru cunoaşterea lumii.
        Din curiozitate oamenii pot ajunge, unde nici nu-ţi poate trece prin gînd.

În româneşte de NICOLAE MAREŞ

(Perpetuum comic ’87, pag. 242)