Totdeauna e flămînd.
Decît nicovală-un an,
E mai bine-o zi ciocan.
Nu-i nici asta cu dreptate:
Vaca face, oaia pate.
Cînd nu-i nici resteu nici jug.
Bou să fii - nu tragi la plug.
Bolilor le vii de hac,
Numai moartea-i fără leac.
Tot ce-n lume naşte,
Moartea mi le paşte.
Ştie purecul să sară,
Dar tot nu e căprioară.
Straiul vechi pe unde-l dregi,
Cu-alte găuri te alegi.
De cuvînt cin’ nu-nţelege,
Nici de bîtă nu se drege.
Ce folos de om frumos
Dacă e de rele ros?!
Bucătura
Cît ţi-e gura.
Rîde ciob de oală spartă,
Şi cojoc de oaie moartă.
Toată vara pe sub luncă,
Iarna nici mălai, nici şuncă.
N-ajungi la scop.
Prieteni buni, nevoie mare,
Eu pe jos şi el călare.
Dar din dar e-o treabă bună,
Dar ai grijă să-ţi rămînă...!
Murătura, cît de acră,
E mai dulce ca o soacră.
Trupul cînd se-mbuibă,
Boala-n el se-ncuibă.
Omul leneş şi imos
Poartă cioarecii pe dos.
Lenea-i ca pecinginea:
Se întinde şi se ia.
Leneşul de-l pui să are,
Se tot uită după soare.
Băutura, pic cu pic,
Face din voinic calic.
Fericirea-i flăcăruie;
Azi se-aprinde, mîine nu e.
Eu dau gloaba de haram,
Ea se-ntoarce iar la ham.
De pe carte/ Nu prea poate;
Pe de rost/ Le ştie prost.
Cînd ai iapa cu suspin,
N-o mai da şi la vecin.
Înţeleptul prinde
Şi nebunul vinde.
Nici oaie-n paza lupului,
Nici pui în grija cucului...
Este-un crez în toate:
Cel ce vrea şi poate.
(Perpetuum comic ’87, pag. 171)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu