Încă de la început toţi au fost cît se poate de drăguţi cu mine. Am fost dat în grija unui „Frate mai mare". Este elev în clasa a XI-a şi s-a dovedit extrem de amabil în prima zi de şcoală, împrumutîndu-mă chiar cu 15 cenţi. Acum, de cîte ori îl întîlnesc, îi dau banii înapoi. Chiar săptămîna trecută i-am înapoiat cei 15 cenţi pentru a 25-a oară. Am fost prezentat unui domn despre care am aflat că e un fel de avocat. La începutul anului mi-a pus cîteva întrebări. Mai întîi m-a întrebat cît cîştigă tata pe an. După ce ochii mai-mai că i-au ieşit din orbite, m-a întrebat dacă nu cumva am vreo soră nemăritată mai mare decît mine. Mi-a spus apoi cînd e ziua lui de naştere şi mi-a explicat pe îndelete că îi plac foarte mult cadourile. A subliniat, de asemenea, că recomandarea lui va fi foarte importantă cînd va veni vremea să mă înscriu la universitate. Cred că o să ne înţelegem foarte bine.
În prezent locuiesc cu tata, mama, trei fraţi şi şase surori, într-un cartier mărginaş, foarte la modă, numit „Grădina Zeilor". Casa noastră are 32 de camere foarte frumoase. Cei 20 de acri de pădure din jurul casei sînt tot proprietatea noastră. Domeniul este înconjurat de un zid înalt de 3 metri. Tata spune că-i pentru intimitate dar mama insistă că-i pentru securitate. Ca să spun drept, mie nu prea îmi pasă de ce este acolo fiindcă nu ştiu ce este dincolo de el. Bessie, doica mea, spune că zidul a fost ridicat pentru a împiedica accesul animalelor sălbatice. Tata spune că Bessie nu e decît o negresă tîmpită. Mama insistă că tata nu este decît un bigot. Şi, totuşi, profesorul meu de engleză mi-a spus că bigot e cel care vine în fiecare an la dineul filantropic organizat de şcoală şi cheltuie o grămadă de bani.
Zidul va fi foarte important pentru viitor. Ştiu asta pentru că, acum două luni, un hoţ ne-a spart un geam de la sufragerie înainte de a fi prins şi devorat de cîini. Tata a spus că această întîmplare semnalează începutul unui nou val de crime. Mama a insistat că hoţul a nimerit în casa noastră din greşeală. Administratorul spune că buldogii au fost foarte fericiţi să mănînce şi altceva la cină.
Într-o duminică, Sammy m-a dus să văd cum joacă echipa de fotbal a şcolii. După ce ne-am aşezat pe băncile de lemn, am simţit cum o aşchie lungă îmi pătrunde în partea din spate. Sammy m-a dus imediat la vestiar. Medicul echipei l-a luat de o parte pe Sammy şi l-am auzit spunîndu-i confidenţial că „i-a intrat o aşchie în...". Întrucît folosea termeni medicali care îmi erau complet străini, m-am gîndit la tot ce era mai rău. I-am zis lui Sammy să mă ducă în cea mai mare viteză la spital, unde aşchia mi-a fost scoasă prin operaţie. Spitalul arăta destul de drăguţ. Era, totuşi, mai puţin curat decît casa noastră.
Acum cîteva săptămîni am fost cu tata la birou. Lucrează în centrul unui mare oraş. Cînd ne-am urcat în maşină, mama a început să plîngă. L-a convins pe tata să nu mă lase să mă uit pe geam. Din fericire pentru mine, tata merge foarte repede pe Ferrari. Ne-am oprit apoi într-un loc de parcare şi am coborît. Tata m-a ferit cu pardesiul de cel care ne-a parcat maşina. Apoi m-a trecut rapid strada şi am intrat într-o clădire foarte înaltă. Am aşteptat în hol pînă am reuşit să ne suim într-un lift gol. Am urcat pînă la etajul 27, unde se află biroul tatii. Mi-a scos haina şi mi-a spus să mă uit atent pe fereastră. După o jumătate de oră m-a chemat şi m-a întrebat dacă mi-a plăcut ce-am văzut. Am spus „Da". Tata n-a mai putut de bucurie. Mi-a spus că, după ce am să termin universitatea, are să mă facă primar. Sper că va fi la fel de bine ca în primul an de liceu.
În româneşte de PETRU IAMANDI
(Perpetuum comic ’87, pag. 207)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu