la poeziile reci
(ceea ce îi
nonsens de ordinu-ntîi).
Spusă cu gura, scrisă în carte,
poezia nu face parte
din rîndul subtilei
încrengături a reptilei
care trece
drept jiganie cu sîngele rece.
Soarele mare ce face să crească
stejarul şi boaba fetească,
dorinţa femeii şi orzul
ea nu-l reflectă cu solzul.
Nu vorbeşte de lacrima stelei
de la-nălţimea pingelei.
Poezie nu are
coloana vertebrelor unduitoare
după timp, relief,
împrejurare şi şef.
Veninul (şi are, se ştie)
nu-l poartă-n gingie
să-l pună pe rana crăpată
cu sărutul odată.
Şi încă ceva: nu se-ascunde
o vreme-n pămînt ori numai ştiu unde.
Ea nu hibernează.
Trăieşte atît cît cutează.
(Perpetuum comic ’87, pag. 177)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu