Anecdote IV (pc87)

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu
        Unii cred că a păstra un secret înseamnă să refuze să spună de unde au aflat acel secret.

*

        Supus examenului oftalmologie, recrutul nu vede clar decît panoul şi cîteva litere de-o şchioapă. Totuşi, este declarat apt pentru... lupta corp la corp.

*

        — Hei, bade, cît mai e pînă în satul Cîrligi?
        — Sînt 25.484 km în direcţia în care mergeţi acum şi numai 4 km în direcţia opusă.

*

        — Ceea ce vedeţi acum este anti-anti-anti racheta noastră, pe care o folosim împotriva anti-anti rachetei lor, pe care ei o folosesc împotriva antirachetei noastre, pe care o folosim împotriva rachetei lor.

*

        O crimă a fost comisă în apropierea Polului Nord. Un detectiv, sosit să investigheze cazul îl întreabă pe primul suspect:
        — Puteţi să-mi spuneţi ce aţi făcut în noaptea dintre 15 noiembrie şi 27 aprilie?...

*

        — Ia spune-mi, Gigele, îţi place să mergi la şcoală?
        — Da, bunicule, îmi place să merg la şcoală, îmi place să vin de la şcoală acasă, dar nu-mi place ce trebuie să fac între timp.

*

        — Bunicule, am găsit 4 potcoave. Ce înseamnă asta?
        — Înseamnă că bietul cal umblă desculţ.

*

        — Mamă, vrei să te joci cu noi?... Uite, ne jucăm de-a circul şi noi doi zicem că sîntem două maimuţele...
        — Da?... Şi eu ce trebuie să fac?
        — Să ne hrăneşti cu banane...

*

        Replică: — Am să-ţi las prin testament toţi banii pe care ţi-i datorez.

*

        — Ai o ţigară?
        — Da, dar sînt toate deja promise.

*

        Un om s-a suit pe casă vrînd să cureţe coşul.
        Din nefericire, a căzut de pe acoperiş.
        Din fericire, era o căpiţă de fîn.
        Din nefericire, în căpiţă era o furcă.
        Din fericire, n-a nimerit în furcă.
        Din nefericire, n-a nimerit în căpiţă.


*

        — Cu cîte zero-uri se scrie un milion?
        — Cu şase.
        — Dar o jumătate de milion?
        — Cu trei.


*

        Profesorul: — Tommy, mîinile tale sînt foarte murdare. Ce ai zice dacă eu aş veni la şcoală murdar pe mîini?
        Tommy: — Din politeţe, m-aş face că nu observ.


*

        Învăţătoarea, la o lecţie de bună purtare.
        — Şi acum, Gigele, să presupunem că nu mai sînt decît două pere în fructieră — una mare şi una mică. Pe care o vei dărui fratelui tău?
        — Care din fraţi? Cel mare ori cel mic?!

*

        — Alo, Poliţia! Ajutor, veniţi imediat.
        — Dar ce s-a întîmplat, vă rog?!?
        — Obraznicul ăsta de poştaş stă cocoţat în copacul din faţa casei şi îmi întărîtă cîinele.

*

        Se întîlnesc două muşte.
        — De unde vii, dragă?
        — Am fost în birou la director.
        — Şi ai rezolvat ceva?
        — Aş, era nervos şi m-a dat afară!

(Perpetuum comic ’87, pag. 36)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate