Din poemele-mi porunci,
O coloană ne-ntreruptă
Aspri tineri de atunci.
Şi plecau cu steagu-n frunte,
După ei - un lung convoi
Melodia ce în munte
Răsuna prin ierni şi ploi.
Faldul steagului se-agită
De-al istoriei larg vînt,
Cu acelaşi steag pornită
Fu plecarea-mi pe pămînt.
Vin în timp, fără reţineri,
Din legendă şi din mit,
Toţi eroii noştri tineri,
Toţi cu care am pornit.
Mă-nconjoară - o mulţime
Şi dojana i-o ascult,
Hronicu-n viitorime,
Îl scriam cu-acel tumult.
Masa chiar pentru şedinţă
O-nvelirăm nu-n zadar,
Cu a steagului velinţă? –
Întrebat sînt iar şi iar.
(Perpetuum comic ’86, pag. 203)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu