Suavă glaje cocorită-n gît,
Dintre pahare sclipătu-ţi tresaltă,
Ca lişiţele-n zbor planat pe baltă,
C-un ţipăt ascuţit şi hotărît!
Prin jurul meu stau stol - cîte-am băut! –
Distinse fliute cu-aţintirea-naltă:
Cum trestiile boiul şui şi-nvoaltă,
Prin Orga Deltei, vfntul de-a trecut!
Comete tandre, devenite sloi,
Cu linie-avîntată, suplă, pură,
Luceferi arşi - brâncuşian convoi,
Celeste stoluri care - vai! - trecură!...
Salt ultimul bolid, în cinstea voastră,
C-un gest sublim ca „Pasărea Măiastră"!
IMPERTURBABILE
Picior superb ea n-are,
dar l-oferă,
Aşa, butucănos, să-l tai cu barda!
Nici n-are braţ suav,
da-ţi pune zgarda
Pe după gît,
- simpatica Hymeră!
De multă vreme i-a-nflorit petarda.
Dar ea-i tot belicoasă şi-adulteră,
Un colţ de fericire tot mai speră,
Ce-ar mai sări, ca-n tinereţe,
coarda!
La urma urmii-o fi avînd dreptate
Nebănuitu-i duh imperturbabil!
C-ar merita,
- de cînd le tot socoate! -
Măcar
amorul unui şef-contabil!
Se schimbă vremea?
Sumbru-i viitorul?
Ce-i pasă dumneaei?
Trăiască-Amorul!
POEM ÎN STIL ARAB
Să nu schimonosim acest obraz
Prelins pe chipul nostru ca o pîine:
Această clipă, fericită az’,
Se poate-n jale să se schimbe mîine!
Să nu-l batjocorim, în nici un caz,
Pe cel ce dă din coadă lîngă cuine,
Căci pe la poarta lumii, de pripas.
Se poate chiar şi tu s-ajungi un cîine!
Să nu te uiţi în ochiul de milog
Neiertător şi reflectat cu morgă,
Căci s-ar putea, ca mîine, ciung, olog,
Să te şi văd ca el, zvîrlit la Morgă!
Să nu-ţi alungi amantul cerşetor,
Căci, mîine, s-ar putea să-i fii dator!
FETIŞISM
Neliniştea scheletului lui Dante
- Cel dus din viaţă-n zona umbrelor,
Pe ţărmurile lumii ăleilante –
Şi-n moarte-avu destin zguduitor!
Vînzîndu-l pe arginţi ori briliante,
Femuru-i smulse-un paznic necrofor,
Şi-alt ins, mulîndu-i măştile-aberante,
I-a smuls din păr o meşe, porte-bonheur!
Şi-un medic, chiar legist, atins de-o goangă,
Ca lui Cristos din moaşte-i smulse-un deşti,
Ornînd biroul lui cu-acea falangă
Ce-au scris, cîndva, verseţi divini, danteşti!
În viaţă, se ferise-ntotdeauna
Cu-adulatori sau ciocli să dea mîna!
O POZĂ EPOCALĂ
Douannier Rousseau, să-mi faci, bătrîne,
Fotografie „la minut", frumoasă,
Cu taică-meu pozat ca mire june
Şi maică-mea, în roba-i de mireasă!
Pe dînsul: mustăcioara-i de cărbune,
Ceas ceferist, cu lanţ d-argint, în leasă;
Pe dînsa: stea florală, sfiiciune
Cu coroniţa pe-o sprînceană trasă!
Picior peste picior, el stă pe-un scaun
Dînsa-n picioare, lîngă junul faun!
Pe masă-n cinstea clipei epocale:
O vază trîmbiţînd cu crini şi cale!
El poartă-n pumni, împodobind Edenul.
Mănuşile, bastonul şi jobenul!
(Perpetuum comic ’86, pag. 40)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu