Noua poveste a verişoarei mele

        Vă mai aduceţi aminte istoria verişoarei Concepcion? Da, aceea care n-a fost frumoasă nici la 15 ani, nici după aceea şi pe care a părăsit-o logodnicul după o lungă prietenie. V-o amintiţi, nu? Ei bine, povestea nu s-a terminat aici, pentru că verisoara mea nu s-a resemnat să-şi crească nepoţii şi, nici mai mult, nici mai puţin a scris la Poşta dragostei din revista Opina pentru a-şi găsi perechea. E de ajuns să vă spun că, odată publicat anunţul, începu să plouă cu scrisori. Dimineaţa, la prînz şi seara venea poştaşul cu tolba plină şi Concepcion nu mai prididea în alegerea pretendentului. Am aici cîteva propuneri primite şi reacţia verişoarei mele în faţa lor. „Sînt văduv pentru a 3-a oară şi am 8 copii”. Pe dracu, ăsta nu-mi convine. „Am 79 de ani şi o pensie bună". Nu, pensionar nu vreau, eu vreau pe cineva în activitate. „Sînt burlac şi am 20 de ani" Ducă-se-ncolo, doar n-o să-l cresc eu. „Vreau să fii soţia mea, ca să mă îngrijeşti pe mine şi pe cei cinci copilaşi ai mei, să ne speli, să ne calci rufele, să ne găteşti, să ne faci curat, etc , etc., etc...” Nici vorbă, aş ajunge slugă la un zbir. „Sînt chipeş foc şi-mi place să beau cafea”. Ce, să păţească ca prima dată?
        Aşa încît Concepcion citea şi alegea cu multă precauţie pe Făt-Frumos, în timp ce poştaşul venea dimineaţa, la prînz şi seara, în fiecare zi, cu din ce în ce mai multe scrisori. Pentru a nu vă obosi cu noua poveste a verişoarei mele, vă voi spune că ea, în sfîrşit, se căsătoreşte datorită revistei Opina, obţinînd tot ce şi-a dorit. Concepcion se mărită mîine. Şi, pînă la urmă, pe cine credeţi că a ales? Pe cine altul dacă nu pe poştaş!

În româneşte de DOINA LINCU

(Perpetuum comic ’86, pag. 228)