S-a pus pămîntul să scoată iezi,
soarele-şi joacă pe pante iezii –
ierburi din hăuri adînce ies,
aceleaşi ierburi ca nişte obsesii.
Ierburi din timpi de-nceput se aruncă
în zi ca pruncii în apă la scaldă.
Tremură-n vîntul rar o prelungă
aripă albastră şi caldă.
Rupînd pămînturile grele peceţile
firele ierbii învie şi dor
c-a-nmiresmat otrăvite săgeţile
pierdutului nostru amor.
(Perpetuum comic ’86, pag. 960)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu