Melcul fu ţinta ironiei iepurelui:
— Cu-asemenea mod de-a te tîrî prin viaţă
N-ai să ajungi nicicînd să guşti a sa dulceaţă!
Fiind în secolul vitezei,
Adaptează-te tezei
Că totu-i transformare-n univers!
Transformă radical, deci, acest mers!
Şi o luă iute la picior
Cînd fu zărit întîmplător
De-un vînător.
Prins în cătare
Şi nimerit,
Văzîndu-l rostogolit
În cărare,
Aproape dîndu-şi ultima suflare,
Rosti melcul: „— Festina lente!" Ah, divina
Vreme cînd se învăţa latina!
(Perpetuum comic ’86, pag. 184)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu