Zburînd spre cer,
Bondarul se crezu rudă
Cu el
Şi-o ciudă
Îl cuprinse cumplită:
...Nenorocită
Viaţă şi chinuită
Am dus!
Iată unii cît au ajuns de sus
Numai fiindcă ştiu să se zbată
Făcînd paradă
De personalitatea lor!
Ce! eu nu pot să zbor
Şi să bîzîi la fel?" îndată,
Din iarbă, vocea-i răsună
Amplificată;
Dar pe cînd da să zboare
În înserare,
Fu auzit şi prins de-un elev care
Avea pasiunea să facă insectare.
Morala: avîntul fără temeinic imbold
Îl curmă repede un simplu... bold!
(Perpetuum comic ’86, pag. 185)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu