Eu, personal sunt pentru umor stelar!

        N-o să vă povestesc cum am ajuns la Washington, la Casa albă şi cum m-am zbătut să obţin o audienţă la mai marele acesteia. În literatura fantastică, mai ales în cea cu orientare umoristică, se pot întîmpla lucruri şi mai şi. Am ajuns şi gata!
        Audienţă, la cel cu care am vrut să mă întîlnesc, n-am obţinut, dar, totuşi, din însărcinarea lui, m-a primit unul din oamenii săi apropiaţi. (M-a rugat să nu-i divulg numele; reprezentanţii presei să ştie că am discutat cu primul asistent).
        — Despre ce vreţi să discutaţi cu preşedintele? Este ceva important? — m-a întrebat primul asistent.
        — Foarte important — i-am răspuns eu. Se referă la planul războaielor stelelor. Vreau să-i propun să înlocuiască planul utilizării rachetelor într-un război cosmic, cu unul de întreceri umoristice în cosmos.
        Primul s-a incruruat, iar ochii parcă i s-au acoperit cu o pojghiţă de ghiaţă.
        — Nu vi se pare că astfel de glume sînt ne la locul lor?
        — Şi de ce, anume? Cosmonauţii, şi ai noştri şi ai dumneavoastră, adoră umorul şi le place să-l folosească. Nici în cosmos umorul nu-şi pierde ponderea ce o are pe pămînt şi, din contra, ajută oamenilor să vieţuiască şi să lucreze în condiţii de imponderabilitate. Luaţi-l, de pildă, pe Iuri Gagarin, sau, dintre cei de azi, pe Victor Savinîh, la care, după cum spune Vladimir Djanibecov, găseşti umor „cît pentru cinci".
        Primul asistent a mormăit ceva neînţeles şi evaziv.
        Eu am continuat atacul:
        — Poate vă temeţi că potenţialul umorului dumneavoastră se va dovedi a fi mai slab ca al nostru? Să nu vă fie frică! Americanilor le e drag umorul şi ştiu să-l preţuiască. Doar l-aţi avut pe Mark Twain, marele umorist şi satiric. Eu cred că flăcăii cosmonauţi americani nu vor rămîne mai prejos în acest domeniu!
        Interlocutorul meu a devenit mai binevoitor:
        — Şi cum vă imaginaţi că se vor desfăşura aceste... încăierări umoristice în cosmos?
        — Iată, am aicea totul, pus pe hîrtie. Luaţi-l şi predaţi-l celui ce vă conduce! — i-am zis, înmînîndu-i teancul de hîrtii ce conţinea planul întrecerii. Trebuie, doar, să vă mai spun că aceste „încăierări", cum le ziceţi dumneavoastră, trebuiesc urmărite de un JURIU MONDIAL, compus din cei mai spirituali oameni ai planetei noastre. Numai el va decide asupra învingătorilor.
        — Bine, am să-i remit preşedintelui planul dumneavoastră. Acum vreau să vă întreb cum veţi ajunge la Moscova?
        — La fel cum am ajuns şi la Washington, pe aripile unei fantezii literare! La revedere şi toate cele bune!
        I-am strîns mîna şi... am dispărut.

În româneşte de VICTOR GORŞCOVĂZ

(Perpetuum comic ’86, pag. 247)