Majoritatea cititoarelor au propus femei frumoase, inteligente, distinse, elegante, voluptoase şi culte, care să fie în cămin un motiv constant de inspiraţie, şi de la care să se poată scoate pe an, cel puţin, două mici romane de 300 pagini, la şapte franci cincizeci; dar aceste propuneri erau destul de interesante. Se vedea foarte clar, într-adevăr, că descriind cu aşa de preţioase virtuţi soţia ideală a scriitorului, fiecare cititoare din La Femme de France se descria pe ea însăşi, şi nu se încerca, precis, să se verifice ce gen de scriitor convine mai mult femeilor, şi ce tip anume de femeie convine mai mult scriitorului.
Din partea-mi, opinez că nu în legea afinităţilor, ci în cea a contrastelor, trebuie scriitorul să-şi caute armonia căsniciei sale. O soţie analfabetă ar fi, poate, prea mult să pretindă; dar, cel puţin, soţia scriitorului să nu citească operele soţului şi nu atît din cauza că ar putea să-l dispreţuiască, ci din cauză că l-ar putea admira. Vă imaginaţi tragedia scriitorului admirat în casă? Treacă de la sine că este admirat pe stradă. Treacă de la sine că, socotindu-l mai mult sau mai puţin geniu, nici un prieten nu-l va trata vreodată ca pe o persoană normală. Treacă de la sine că, pentru a nu-şi înşela admiratorii, scriitorul trebuie să-şi falsifice natura şi caracterul pozînd constant; dar nimic mai mult. Reintegrîndu-se căminului lăsaţi-l pe bietul om să-şi îmbrace mînecile cămăşii şi să respire în voie, exprimîndu-şi adevăratele sentimente într-un limbaj simplu şi spunînd, de exemplu, că supa e rece, că este cald sau că viaţa se scumpeşte necontenit.
Nimic despre literatură. Soţia scriitorului trebuie să fie o femeie total antiliterară. În ceea ce priveşte condiţiile fizice, sînt convins că urîţenia va reuşi să-i sugereze soţului acel ideal de frumuseţe necesar oricărei opere de artă.
Urîtă, ignorantă, şi mai ales, frugală. Aceasta este, în concepţia mea, unica soţie posibilă pentru un scriitor. Dar, dacă asta e femeia ideală pentru scriitor, nu merită să rămîi singur, plătind impozit de celibat, decît să te căsătoreşti cu o astfel de femeie? Eu cred că da, şi că cititoarele din La Femme de France care doresc să caute bărbaţi capabili de a le înţelege şi aprecia frumuseţea, eleganţa, graţia şi distincţia ar trebui să renunţe la breasla scriitorilor şi să se dirijeze la cea a bancherilor.
În româneşte de DORIAN IONESCU PASCAL
(Perpetuum comic ’86, pag. 212)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu