Cîndva, în plină zi şi-n plină stradă,
Un cal şi un măgar s-au prins la sfadă:
— Ca descendent al speciei ecvestre,
Adăugat-am faunei terestre.
I-am fost legendei nesecat tezaur
(De pildă mitologicul centaur)
Richard al treilea greu s-a-ncumetat
Să mă preschimbe pentru un regat.
Pe toţi poeţii lumii îi seduc
- Vezi El-Zorab, eroul lui Coşbuc –
Mă cîntă de la clasicii în viaţă
La fabulişti... precum e cel de faţă!
Maeştri mari, cu viziune-adîncă
M-au venerat, cioplindu-mi chip în stîncă
Nu mai vorbesc, muzicieni, ca Liszt,
Ori de-un anume pictor modernist
De-l ştie lumea ca pe calul breaz
Cînd e de obicei şi cînd... e treaz!
Determin stări de spirit (amintesc
De mult apreciatul rîs „mînzesc")
Sînt precursor al modei cabaline
Mulţi tineri poartă coamă, ca şi mine,
Codanele au cozi de cal...
— Destul!
(se-nfurie măgarul) Eşti fudul,
Dar te previn, fii mai puţin limbut
Cînd faci atîta caz de-al tău trecut
Că omul, sclav al modei pasagere,
S-a săturat de cai, vrea cai-putere.
Pe soclul tău el urcă azi motorul,
Şi tu, în mod fatal, o să dispari
Eu, însă, am în faţă viitorul:
Cît fi-va lumea, fi-vor şi măgari!
Văd viitorul strîmb şi imoral
Destui măgari cu... ochelari de cal.
(Perpetuum comic ’85, pag. 97)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu