— Nu-i aşa, draga mea, că ieri noapte am venit foarte uşor de la şedinţa de lucru?
— Tu, poate, dar nu şi cei patru tovarăşi care te tîrau...
•
La restaurant, chelnerul se apropie de o masă:
— Domnul Hauber, nu? Soţia vă roagă să veniţi la telefon!
— Dacă mă roagă, trebuie să fie altă soţie şi alt Hauber!
•
— Cînd vecinul nostru, spune soţul, şi-a luat mobilă nouă, zor-nevoie să ne luăm şi noi; cînd şi-a cumpărat televizor în culori, neapărat ai vrut şi tu; cu automobilul, tot aşa. Dar, acum, ce facem? Că acum şi-a luat altă nevastă?
•
Soţul, tată în devenire, aşteaptă cum nu se poate mai emoţionat în sala de aşteptare a maternităţii. În sfîrşit, iată că apare sora; în braţe poartă trei gemeni
— Oho, ce „Service” distins!, spune el. Uite, îl aleg pe cel din mijloc!
•
— Ştii, dragul meu, în ziarul de azi, la rubrica medicală, scrie că omul are nevoie de trei kilograme de sare pe an, ca să-şi menţină sănătatea...
— Se poate, murmură soţul, contemplîndu-şi supa, dar cred că doza asta nu se ia dintr-o dată...
•
— Soţul meu se poartă urît de tot cu mine. Sînt nervoasă şi mereu slăbesc...
— De ce nu dai divorţ, dacă aceasta este situaţia?
— Sigur că o să divorţez, dar aştept pînă ce scad la 55 de kg.
•
Un văduv, după scurgerea timpului de doliu, se recăsătoreşte. Şi chiar cu sora soţiei moarte. La cei ce se miră, el explică:
— Nu că o iubesc, dar la vîrsta mea mi-e greu să mă obişnuiesc cu o soacră nouă.
•
— Cum te simţi în căsătoria ta cu un pictor?
— Minunat! Niciodată nu ne plictisim. El pictează, iar eu gătesc. Cînd sîntem gata, căutăm să ghicim fiecare ce a făcut celălalt.
Traducere de: VINTILĂ ROBAN
(Perpetuum comic ’86, pag. 214)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu