Cu cîteva săptămîni înainte de deschiderea stagiunii teatrale, în speranţa că i se va pune o nouă piesă în scenă, dramaturgul Miron Gafă luă cuvîntul la şedinţa secţiei de dramă şi spuse: „În ultima vreme, lucrurile în teatru decurg într-o atmosferă pe deplin colegială, iar noi, dramaturgii, nu mai prididim la solicitările teatrelor care ne cer cîte două-trei piese pe an. Însă nu toţi au capacitatea de a scrie pe potriva necesităţilor crescînde ale teatrelor, aşa că, dintr-un spirit de într-ajutorare lesne de înţeles, dramaturgii mai harnici, care întîmplător au mai multe piese în sertar sau pe masa de scris, sar să-i ajute pe cei care nu au nici piese, nici sertare, nici mese de scris...
Desigur, sînt şi oraşe cu o tradiţie teatrală străveche unde, nemaiexistînd dramaturgi, deoarece din comoditate şi nu de puţine ori dintr-o frivolitate condamnabilă aceştia trag cu toţii spre Capitală, teatrele sînt obligate să apeleze la clasici sau la profesorul de limba română. Care, dintr-un patriotism local lăudabil, scrie şi el o piesă ce se lasă cu o premieră şi un proces de divorţ. Dar între noi fie vorba, arta nu se face fără sacrificii...
Cît priveşte regizorii, se zice că umblă năuci pe la restaurantul Casei Scriitorilor, Athenee, Podgoria, Berlin, cu speranţa absurdă că vor întîlni acolo un dramaturg de la care să obţină măcar promisiunea unei colaborări.
Cîteva cuvinte despre actori: Ei sînt cei mai buni, cei mai devotaţi slujitori ai dramaturgiei noastre. Ştiu cazuri cînd unii dintre ei au refuzat cîte două contracte de filme, unul în ţară şi altul în străinătate, pentru ca să poată interpreta un rol episodic într-o piesă autohtonă.
Cît priveşte secretarii literari, aceştia smulg paginile de manuscris de pe mesele noastre şi pentru aceste adevărate trofee primesc din partea conducerii teatrelor săptămîni de concediu plătit.
În concluzie, viaţa teatrală este minunată, plină de festivaluri, de premii şi armonie. Singurul element negativ, critic, distructiv, invidios şi care exagerează tot timpul sînt eu, Miron Gafă.
Dar dacă eu nu aş exista lucrurile ar fi extrem de plictisitoare, nu-i aşa?"
Totuşi, nici după această strălucită luare la cuvînt dramaturgul Miron Gafă nu a fost solicitat de vreun teatru. Şi nimeni nu ştie de ce!
(Perpetuum comic ’83, pag. 133)