Singura soluţie

        În ziarul local apăru un anunţ laconic: „Întreprinderea AGHF angajează secretară. Relaţii suplimentare..." etc., etc. Întrucît în trei zile s-au depus 178 de cereri, un telex de la centrală preciză ca angajarea să se facă prin concurs. Mă rog, concurs e uşor de zis, dar să-l vădem pe acela căre izbuteşte s-o aleagă pe cea mai bună din 178. Mai ales că nici o candidată nu depăşea vîrsta de 25 de ani, ca să nu mai vorbim de faptul că toate erau elegante, coafate, pudrate, rujate şi aşa mai departe. În ş.a.m.d. intrînd, bineînţeles, şi cele peste o sută de telefoane implorative („Vă rugăm să nu ne uitaţi!"), dramatice („E ultima ei şansă!"), insolente („Aranjaţi şi dau oricît!"), superioare („Angajaţi-o şi apoi mă informaţi!"), ultimative („Dacă pierde acest post, nu se mai poate mărita!").
        Deci, la concurs. Şeful serviciului personal, daşcă bătrînă, uns cu toate alifiile, s-a uitat prin dosare şi a constatat cu surprindere că 163 erau angajate în alte unităţi. Situaţia începea să se limpezească vizibil. Avea de rezolvat 15 cazuri, nu 178. Iar din astea 15, 3 nu aveau telefon. Adică nu se făcuse nici o intervenţie în favoarea lor. Şase au căzut la prima probă: cafeaua. Ieşea ori prea amară, ori prea dulce, numai caimac sau prea limpede. Din celelalte şase, una era mai înaltă decît directorul, una nu fuma, alta nu bea decît coniac albanez. Mai rămîneau trei.


        Din acest moment, comisia şi-a declinat competenţa şi, printr-un telex, a cerut sprijinul unei alte comisii, de la centrală.
        Următorul scrutin a ţinut două săptămîni. Cu mare efort din partea ambelor tabere. Vă imaginaţi, sper, cîte probe de concurs au trebuit să fie inventate, ca să se facă partajarea: de la circumferinţa craniană, pînă la numărul de pantof, cu măsurătorile de rigoare, apoi VSH, electroforeza, calitatea coafurii şi a manichiurii, marca rujului şi a creionului dermatograf, natura zîmbetului, timbrul vocal, pe viu şi la telefon etc., etc.
        Ajunşi la capătul puterilor, membrii comisiei venite de la centrală au expediat un telex către minister, propunînd singura soluţie posibilă: „Nu le putem departaja. Vă rugăm să mai angajaţi doi directori!"

(Perpetuum comic ’82, pag. 195)