— Deci, tovarăşi, după cum rezultă din analiza întreprinsă, muzeul nostru a primit în acest trimestru un număr de şase sute optzeci şi nouă de vizitatori individuali şi patruzeci şi şapte de excursii tematice, de grup. Drept urmare a acestor vizite, scheletului de dinozaur îi lipsesc şase vertebre, două coaste din partea stîngă şi una din dreapta iar în locul craniului se află o pălărie de fetru, purtată, de culoare verde-mucegai, mărimea cincizeci şi şase, din producţie indigenă. Mamutul este scrijelat tot din cap pînă-n picioare (cum dracu s-or fi suit pînă acolo?, asta n-o treceţi în procesul verbal), producînd o impresie foarte neplăcută. Din sălaşul omului preistoric au dispărut toporul de piatră, cinci blăni şi nişte podoabe din colţ de mamut. Din cele opt mumii grupate în jurul focului au mai rămas şase. Pe spinarea uneia dintre ele se poate citi o însemnare nedatată (dar din epoca contemporană, fără dubiu). „Aici ne-am legat pe vecie. Gică şi Minodora". În vatra sălaşului, o grămăjoară de mucuri de „Carpaţi" cu filtru, un tirbuşon şi un dop de plastic de la o sticlă de Vermut (judecînd după dimensiunile sale). În secţia perioadei medievale, din inventarul veselei de epocă lipsesc trei cupe de argint, înlocuite cu nişte pahare de îngheţată (sau brînză Făgăraş, nu excludem ipoteza!) din masă plastică, de culoare albă. Lipsesc de asemeni nasturii ornamentali de la o tunică medievală, o flintă cu două ţevi (nr. inventar 18135) şi un săculeţ cu iarbă de puşcă. A dispărut şi pixul Flaro (de culoare galbenă) care era legat cu aţă pescărească de cartea de impresii şi sugestii a muzeului. Bineînţeles, cu carte cu tot, carte în care era făcută o singură însemnare, mai precis o reclamaţie împotriva femeii de servici care-i împiedică în mod sistematic pe vizitatori să-şi cunoască arborele genealogic, repetînd mereu şi mereu o singură propoziţie sîcîitoare: „Nu atingeţi exponatele!"
(Perpetuum comic ’83, pag. 44)