Pe uliţa umorului (pc82)
DILEME
— Mă, Ioane, tăiet-ai porcu’?
— Tăiet, zice, da’ nu mi-o mai rămas nimic.
— Da’ cum?!
— Apoi tot l-am trimis la prunci, la oraş!
— Şi ei ce ţi-o dat?
— Ia un radio de ăsta mic!
— Şi cîntă?
— Cîntă, zice, da’ nu mai am la cine da grăunţele!
— Cumpără-ţi altul!
— Mi-aş cumpăra, zice, da’ nu-i cine să-l crească.
— Da’ Ana ta?!...
— Apoi ea toată ziua ascultă la radio.
TÎRGUL
— Mă Gheorghe, o venit un om de la Rogojel la tine!
— La mine?...
— Zice că vi că să-ţi cumpere mînzu.
— Mînzu?!
— Zice că-ţi dă cît ceri tu.
— Da’ tu cît zici să cer?
— Apoi cere şi tu cît mai puţin.
— Da’ de ce?
— Apoi dac-o murit mă-sa!
— A cui?
— A mînzului, mă! dacă nu-l dai ţi-l ia la orfelinatu de cai.
— Du-te dracului, zice Gheorghe, că m-am întîlnit cu omu.
— Şi ce-o zis?
— O zis că ţi-e nepot după soră-ta!
DUMINICA
— Unde-aţi fost, Petre? întreabă nevasta.
— Hîmm! zice Petrea. Pînă la Ciucea, să vedem lumea.
— Şi de ce-ai luat şi pruncii cu tine?
— Să le fac poze!
— Ce fel de poze? Ori eşti stricat la cap?!
— Poze-n colori! Uită-te aici, că-s gata, zice Petrea.
— Tu eşti ăsta aşa fain? întreabă nevasta.
— Da’ cine?
— Ai, ai, ai! zice nevasta. Şi pe mine m-o ţinut dracu-n biserică!
(Perpetuum comic ’82, pag. 259)