S-A FĂCUT BĂIAT MARE
Fiul meu îşi aducea adesea prietenii de joacă la el acasă. Zilele trecute, unul dintre ei a dat buzna pe uşă, fără să sune sau să aştepte să-i deschid:
— Ştii, presupun că ar fi trebuit să baţi la uşă, i-am amintit eu.
— Nu mai a nevoie, mi-a răspuns. De-acum pot să ajung şi singur la clanţă.
CAMPIONUL
Copilul meu, sosit de la şcoală, mi se adresează vesel:
— Tată, astăzi am avut un cros la şcoală şi eu am ieşit primul.
— De unde ştii? Ai primit vreo cupă?
— Nu, dar spre sfîrşitul alergării am privit în urmă şi n-am mai văzut pe nimeni.
LA VÎRSTA ÎNTREBĂRILOR
Întrebările pe care mi le pune, zi de zi, fetiţa mea, în vîrstă de patru ani, mă lasă adesea stupefiat:
— Cum stau norii pe cer?
— De ce sînt casele afară?
— Unde se duce mîncărimea cînd o scarpini?
PREVEDERE
Era pentru prima dată cînd băieţelul meu în vîrstă de 7 ani călătorea cu avionul. La momentul potrivit i-am spus că îşi poate desface centura de siguranţă. M-a privit neîncrezător:
— Mai bine n-o desfac. Dacă se opreşte brusc?
REMARCĂ
Mezinul familiei, după ce priveşte un timp pe fereastră spre mine cum plivesc grădina, spune:
— Mamă, buruienile au fost făcute ca să le dea celor mari ceva de făcut?
PROVENIENŢĂ
Fiul vecinului meu tocmai şi-a cumpărat un cîine. Văzîndu-l cu el în braţe, l-am întrebat dacă are Pedigree.
— Mama lui este de origine pură, scoţiană, tatăl lui nu-i decît o corcitură, dar provine din vecini buni.
Culese de Nicolae Gârlea
(Perpetuum comic ’82, pag. 47)