Cu toate acestea, să vă spun drept, parcă mi-e teamă cînd sună telefonul şi ridic receptorul, să nu aud: „Aici ministeraşul, tovărăşelul ministerel, îl caută pe ingineraşul energeticel"...
Sau s-o văd pe secretăraşă, nevrînd să bată la maşinuţă, fiindcă face cafeluţa pentru tovărăşelul inspectorat de la Băncuţa de Investiţii.
Nu mai vreau, tovarăşeilor, să mai aud cuvinţele ca sărcinuţă, plănălaş de producţie, sau producţioară netă.
Nu doresc să mai vină pompieraşul în control şi să-mi dea o amenduţă şi nici cei de la inspecţioara de protecţia muncii.
Abia aştept ca directoraşul să se transforme într-un director veritabil, care să zică şi el odată, măcar odată în viaţa lui, cu o voce sobră, plină de seriozitate:
— Tovarăşe Purcăreaţă, fiindcă eşti un om serios, ţi-am acordat o gradaţie înainte de termen!
(Perpetuum comic ’82, pag. 174)
