Şi ce nu făcuse el ca s-o cucerească? Totul. A dus-o la căluşei, în parcul de distracţii, i-a cumpărat floricele calde, bine prăjite şi uşor sărate, îngheţată „Doina". Ea, nimic!
I-a adus în dar hortensii mov din grădina propriei sale mătuşi, i-a oferit mici cu bere şi plăcintă cu dovleac la Autoservire, precum şi dropsuri de la cofetăria din centru. Inutil.
Mai mult, a invitat-o chiar şi la cinema „Cosmos", sperînd că întunericul sălii şi sărutările pătimaşe de pe ecran o vor incita cît de cît la intimitate. Ţi-ai găsit! Dimpotrivă, încercările lui romantice, rafinat dozate, au fost respinse fără drept de apel.
— Drept cine mă iei? l-a repezit ea.
Închipuiţi-vă, a fost nevoit să se umilească, să-i ceară scuze. Dar a făcut-o şi pe-asta.
Ce n-a mai făcut, bietul om? I-a promis, pe cuvînt de onoare, că-i face cadou maşina „Dacia", de îndată ce o va cîştiga la Loz în plic. Degeaba. Pînă şi această perspectivă a lăsat-o rece.
Şi-a spus atunci că, precis, are de-a face cu o fiinţă elevată, pentru care bunurile materiale nu înseamnă mare lucru. A încercat, deci, să fie scînteietor şi plin de vervă, povestindu-i anecdote cărora, din pricina efortului intelectual, le uitase poanta. Dar asta n-ar fi trebuit să conteze, gîndea el. Emoţia lui însemna mult mai mult, nu? Totuşi, n-o îndupleca nimic.
Chinuit, angoasat, profund nefericit în dragoste, a făcut o ultima şi disperată încercare. A cerut-o în căsătorie. Şi ea a spus „da".
Însă el, fiindcă nu-i plac femeile care spun imediat „da", s-a răzgîndit şi i-a răspuns „nu"!
(Perpetuum comic ’82, pag. 264)
