Politeţea birocratului
Are-o politeţe rară
La-ndemînă:
Nu te dă pe uşă afară
Dar te-amînă.
O nedumerire
Dacă funcţia e totul
Pentru ce-n societate
Cei care pătrund cu cotul
Nu sînt lustruiţi în coate?
„Har"
Numai omul - zeu în viaţă
Peste tot ce-i vietate –
Ştie ca să rîdă-n faţă
Şi să muşte pe la spate.
Întreţinut
Ins ce-şi pierde demnitatea
Parazit de speţă rară
Şi pe care societatea
Îl ajută să... dispară.
Lăcomie
Lăcomia cea eternă
Nu slujeşte gratuit:
Pentru banii de sub pernă
Fură somnul liniştit.
Servil
Înfruntînd o eră lungă
Cu puterile lui slabe
Se tot pleacă să ajungă
Înapoi în patru labe.
Arta birocratului
Numai dînsul ştie,
Cu atîta artă,
O problemă vie
Să o lase moartă!
Paraziţi
Frumoşi, voinici,
Arată bine.
Nu au servici
Şi nici ruşine.
(Perpetuum comic ’83, pag. 134)
