CUM SE FOLOSEŞTE ŢINEREA DE MINTE
— Categoric, nu sînt aşa cum mă bănuiesc colegii! Nici perseverent, nici bîrfitor. Privesc doar în dreapta şi-n stînga, atîta tot. Şi trag cu urechea, din curiozitate, fiindcă trăim un timp al cunoaşterii, nu-i aşa? Al cunoaşterii în general, dar şi al cunoaşterii aproapelui. Eu ştiu, tu ştii, el ştie... Dacă ştiu eu, de bună seamă că trebuie să ştie şi el. El, adică aproapele meu. Numai că eu am şi ţinere de minte. Reproduc întocmai ce spune unul, altul... Iar directorul nostru apreciază foarte mult memoria mea exemplară... Dacă nu-i spun lui, cui să-i spun?!
PRIETENIE PÎNĂ LA... UN PUNCT!
— Vorba nu ştiu cui: azi îmi eşti prieten, mîine nu te mai cunosc! Dacă ai şi putere şi influenţă la organele locale sau la depozitele de aprovizionare, mă ţin aproape de tine. La nevoie, îmi cumpăr puşcă de vînătoare, chiar dacă port ochelari, conduc echipa de gonaci, fac orice, înghit orice! Sînt discret şi pot să închid gura oricărui bîrfitor. Dacă-mi dictează interesul, devin slugă credincioasă. Dar, dacă eşti dat înlături de la şefie, dacă te-ai compromis, te ocolesc şi eu. Nu te cunosc, nu mă cunoşti... Afară de cazul cînd o împrejurare oarecare mă obligă să dau o caracterizare cît de mică. Caracterizare obiectivă, însă...
UNII PLEACĂ, ALŢII VIN
— Odată ajunşi în Capitală, la cîte o tacla începem şi facem rotirea cadrelor din provincie. Îi transferăm pe cunoscuţii noştri de odinioară... Îi mutăm în alte posturi pe îngîmfatul de Baldovin, pe mîrlanul de Cîrmîz, pe parvenitul ăla de Castravete, pe codoşul de Gurgui, sau pe Gălbează, lingăul, ăla cu nevasta bîrfitoarea-bîrfitoarelor. Pe toţi ăştia care deţin posturi-cheie, care şi-au făcut plinul şi dau zălogul cu vîrf şi-ndesat, să le fie bine şi ălora care-i ţin în scaune. Apoi, numim directori noi şi alte cadre în funcţii de conducere. Uneori, bîrfa noastră se-ntîmplă să se adeverească. Alteori, bîrfa ajunge acolo unde trebuie şi influenţează unele propuneri. De obicei, însă, nu se schimbă mai nimic, dar noi tot bîrfim. În definitiv, gestul contează!
NICI O EXCEPŢIE DE LA REGULĂ...
— Se zice că sînt bîrfitoare, dar eu, de fapt, sînt o apatică. Nu vreau să ştiu! Şi nu mă interesează nimic. Ce dacă vor să divorţeze? Treaba lor, casa lor! Ei se cunosc mai bine, ca orice bărbat cu femeia lui. Un lucru e adevărat, totuşi: el este un bărbat ager, vioi, iar ea o bleagă. El jonglează cu gusturile, pe cînd ea combină culorile de-ţi vine să verşi cînd o vezi cum se îmbracă. El simte muzica simfonică, iar ea ascultă toată ziua pe Gabi Luncă. Ba mai ţine şi geamurile deschise la apartament, ca să audă vecinii şi cei care trec pe stradă. Ăsta-i gustul ei! Avea dreptate ăla, cum îi spune, că i-am uitat numele: contrastele se atrag totdeauna. De fapt şi de drept, el se potriveste cu mine la gusturi şi pasiuni extraproducţie, dar a ales-o pe ea. Ca să vezi: nici o excepţie de la regulă nu e posibilă!
GUSTUL PENTRU FRUMOS ŞI CELELALTE
— Sînt eu un turnător, un intrigant? Da’ de unde! Ia, acolo, un om obişnuit. Un remunerat! Mi-am făcut o casă, cu un beci mai măricel. Iar în beci, ţin şi maşina. Vara, cobor în beci, îmbrăcat în slip, mă urc la volan şi plec la ştrand. La urma-urmelor plec din beciul meu, cu maşina mea, nu? Am construit şi eu un balcon şi m-au amendat. L-am dărîmat. Am distrus un veritabil act de creaţie! Aveam geamuri pictate ca la Paris. Cînd aprindeam becurile şic, cine privea de-afară, de pe stradă, rămînea cu gura căscată. Dealtfel, vecinii „mă invidiau cu admiraţie"!
Recunosc în faţa oricui: studii cine ştie ce n-am avut, dar gustul pentru frumos nu mi-a lipsit niciodată. Încă o calitate a mea este că sînt un optimist. Şi perseverent! Semăn cu biata mama, cerul s-o odihnească, fiindcă tare mai era răzbunătoare! Altminteri, sînt dispus să fac orice, fără să crîcnesc. Mă duc unde sînt trimis şi nu întreb de ce mă duc, dacă se cuvine să mă duc, pentru că, sincer să fiu, îmi poartă noroc. Niciodată nu mă întorc cu mîna goală...
(Perpetuum comic ’82, pag. 70)