Un cugetător plin de înţelesuri şi subînţelesuri
Ca orice artist de geniu, Brâncuşi a fost — stă în firea lucrurilor, nu? — şi un adînc cugetător, plin de înţelesuri şi subînţelesuri. La un sfert de veac, cît s-a scurs de la „marea trecere" a Titanului de la Hobiţa, opera lui continuă să fie cercetată, studiată, inventariată chiar, pentru că Brâncuşi a lucrat mult, iar timp de evidenţe contabile neavînd. Aşa s-a întîmplat şi cu aforismele şi cugetările sale — despre artă, despre viaţă, despre lume, despre moravuri —, pe care le-a risipit la cine şi unde s-a nimerit. Constantin Zărnescu, un împătimat iubitor de Brâncuşi, şi-a dat osteneala să le adune, aşezîndu-le, cu evlavie, între copertele unei cărţi de excepţie: „Aforismele şi textele lui Brâncuşi". Noi am selectat, din volumul citat, numai acele aforisme pe care le-am considerat potrivite cu profilul antologiei de faţă. Cît priveşte titlul grupajului, ne-am zis că poate să însemneze şi el ceva. Eventual, să trimită cititorul la izvorul înţelepciunii brâncuşiene...
• Anticii iubeau maximele, iar ţăranii noştri îşi păstrează proverbele.
• Să fii isteţ este ceva, însă să fii onest, aceasta în adevăr merită, osteneala.
• Îmi amintesc mereu: nu m-ai fi căutat, dacă nu m-ai fi găsit demult!...
• Nimic nu se înalţă la umbra măreţilor arbori.
• Toate dilemele se rezolvă prin unificarea contrariilor.
• Înainte de a-ţi cumpăra o casă — cumpără-ţi vecinii.
• În durere există, întotdeauna, un fior de plăcere.
• Rege sau cerşetor — este tot una, în faţa Eternităţii.
• Să nu te-avînţi niciodată prea sus — pe piramidă. Jos sînt atît de multe Ecouri libere!
• A „vedea" în depărtare este ceva, însă a ajunge acolo, este cu totul altceva.
• Dacă ai minţit vreodată, trebuie să suferi pentru minciuna aceea pînă ce ea va deveni Adevăr!...
(Perpetuum comic ’82, pag. 119)