Omul bătu în poartă. De dincolo de gard nici o mişcare. Doar un cîine ciobănesc, uriaş, îl privea cu ochi îngăduitori.
Omul mai bătu o dată în poartă. Atunci cîinele se ridică şi, apropiindu-se, spuse cu un glas dogit, ca hîrşit de tabac:
— Stăpînul nu-i acasă.
Omul leşină. După cîteva momente se trezi şi, crezînd c-a visat, i se adresă cîinelui cu duioşie:
— Tu nu ştii să latri?
— Ba da. Dar n-am vrut să vă sperii.
(Perpetuum comic ’89, pag. 104)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu