INEDIT
Aleargă caii înspre nicăieri,
purtînd pe chipuri, împietrit, blestemul;
se duc spre harta cruntelor tăceri
de unde-i mai recheamă doar poemul.
Învăluiţi de-albastre-nvăpăieri,
dispreţuind potcoava şi cheremul,
aleargă caii înspre nicăieri,
purtînd pe chipuri, împietrit, blestemul.
Le freamătă în coame adieri
cărora li s-a rupt nedreptnic ghemul,
atît îi mai aşteaptă; recviemul,
dar, nerobiţi de moarte şi păreri
aleargă caii înspre nicăieri.
(Perpetuum comic ’89, pag. 157)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu