Tablou autumnal, trudit cu anii
Şi-apoi expus în vernisaj de gală
De-artistul Timp - modest şi cu sfială.
Să-l depăşim? Strădania în van ni-i!
Pe-armura ce şi-o scutură castanii,
Lăsă penelul urme de cocleală
În dimineţi de fum, cu tentă pală,
Cînd pîcle reci brodează voaluri stranii...
Se-nvîrte vremea-n curgerea ei lină
Şi trece toamna peste noi, deplină,
Iar poamele brumate umplu sacul.
Doar cîte o „şedinţă literară"
Aduce brusc un zvon de primăvară,
Că poate, poate-i va rodi... spanacul!
(Perpetuum comic ’89, pag. 68)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu