Lighioanele pădurii, în sobor,
Se sfătuiau anume în ce fel
Să scape de temutul vînător
Atît de crud şi de stăpîn pe el.
Luă cuvîntul, cam posac, cum e,
De parc-avea în gură o găluşcă,
Bursucul, glăsuind:
— Ehe, ehe!
Puterea vînătorului e-n puşcă.
Aşa să ştiţi, v-o spun eu, unul, care
Abia scăpai de focul lui cel tare,
Fugind cu groază şi cu disperare.
Apoi vorbi ursache, mormăind:
— Eu l-aş strivi dac-aş putea să-l prind!
Oricum, propun, concis şi foarte clar:
Să-l desemnăm pe cel mai temerar
Din rîndurile noastre, fără larmă,
Care să-i ia din mîini groazava armă!
Rosti coniţa vulpe: — De acord,
Ar fi triumful nostru uriaş,
Îl văd capabil de acest record
Numai pe curajosul... iepuraş.
(Perpetuum comic ’89, pag. 69)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu