Anecdote VII pc89)

        Sedaine, despre care contemporanii spuneau că scria la fel de prost în versuri ca şi în proză, trecind pe la editorul său, îl întreabă cum merge vînzarea cărţilor sale.
        — Slăbuţ, răspunse acesta. Şi, văzînd că scriitorul se întunecă la faţă, îl linişteşte: Dar nu te descuraja, domnule Sedaine. Colegul dumitale, Pitard, vindea şi mai puţin. Cum a murit a şi început să aibă succes. Ai răbdare, o să-ţi vină rîndul...

*

        Un deţinut se adresează colegului sau de celulă:
        — Tu de ce ai fost condamnat?
        — Din cauza blestematului ăsta de fumat.
        — Numai pentru atît?
        — Păi da, n-am putut să-mi stăpînesc tusea şi paznicul de noapte m-a prins.

*

        Marelui detectiv i se ia un interviu:
        — Cum v-aţi dat seama că era vorba de criminalul căutat de vreme ce era deghizat în femeie?
        — L-am urmărit atent: nu s-a oprit în faţa nici unei vitrine.

*

        Un cetăţean se plînge celuilalt:
        — Soacră-mea e ca un ziar!
        — De ce, vorbeşte prea mult?
        — Nu, apare zilnic!

*

        Un meci de box cu miză mare. Antrenorul se apropie de elevul său, care abia se ţine pe picioare şi îi şopteşte:
        — Ştii, n-am vrut să-ţi spun pînă acum, dar nu mă mai rabdă inima să mai tac. Alaltăieri l-am văzut pe adversarul tău la braţ cu logodnica ta!

*

        James obişnuia, contrar obiceiului local, să-i dea băiatului sau cîte un şiling pentru fiecare notă bună. La un moment dat, carnetul fiului său se umplu numai cu note bune. Şi atunci, James deveni suspicios:
        — John, nu te prea văd învăţînd. Nu cumva împărţi banii cu învăţătorul?!

Culese de IOSIF VIANU

(Perpetuum comic ’89, pag. 240)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu