Cam hîrbuit bătrînul meu fiacru:
Uzate sînt bujii, segmenţi, supape,
O anvelopă-n spate stă să crape,
Vopseaua n-o distingi: e mov sau nacru?
Ajuns la Service, toţi fac semn din pleoape:
„Ştiţi... piese nu prea sînt"... dar Kentu-i sacru:
Împarţi în dreapta-n stînga de vezi acru,
Să ieşi cu hîrbul teafăr, sau aproape...
Şi pleci plin de năduf şi vălmăşire
Cu portofelu - oleacă mai subţire,
Şoptind uşure: „Ocoli-v-ar somnul!
De ce n-avu-n vedere Ţepeş, domnul,
Ca pentru voi şi pentru toţi de-o teapă
Să fi lăsat, aşa, măcar o ţeapă!”
(Perpetuum comic ’88, pag. 104)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu