Rondelul superstiţiilor

Că marţea sînt trei ceasuri rele 
Nu e o treabă de glumit: 
O viaţă m-am ferit de ele, 
Zău, toată viaţa m-am ferit;

Sting trei cărbuni în lapte-acrit 
Şi bat în lemn privind la stele, 
Sau mă închin în asfinţit, 
Că marţea sînt trei ceasuri rele;

Dar parcă fermecat de iele 
Eu într-o marţi te-am întîlnit, 
O marţi, cînd mi-ai făcut bezele. 
Tot într-o marţi ne-am logodit.

Că marţea sînt trei ceasuri rele.

(Perpetuum comic ’87, pag. 117)